Părea că autobuzul metalic va deveni fluid, iar căldura cursese pe creștetele noastre. Călătorii stăteau ca sardelele. În zadar au deschis geamurile și trapa, căci aerul care intra fierbea.
În fața mea, se ținea de bara de sus, clătinându-se la fiecare zmucitură a mașinii, o fată delicată. Era ca o floare de trandafir, de mac sau de crin, culeasă la amiază, care moare subit fiindcă nu are apă, iar soarele o arde. Mă uitam cu îngrijorare la paloarea ei și îmi doream să fiu la mine în sat la o fântână http://lafantana.ro/, să stau la umbră, să beau pe săturate apa vieții și să-mi răcoresc fața.
Mai întâi, domnișoara din fața noastră începuse să tremure ușor, apoi dădu drumul barei care-i asigura echilibrul și leșină. Geanta ce o ținea sub braț zbură într-o parte, din sacoșă toate lucrurile zburară printre pasageri. A închis ochii și s-a prăbușit, iar eu m-am temut să nu fi murit instantaneu.
- Apă, apă, a strigat cineva!
O mamă cu un copil în brațe a scos o sticlă plină cu lichidul miraculos.
-O aveam pentru copilul meu, dar ea are nevoie urgentă de apă, spuse mama cu bucurie că poate fi de folos! Dați-i să bea, a spus ea! Umeziți-i și obrajii! Am umplut-o când am plecat de-acasă de la Cutia La Fântână, pe care vi-o recomand. Familia mea are acum la domiciliu apă proaspătă de la izvoarele situate în zona Sibiului, protejată de razele puternice ale soarelui, iar aerul nu pătrunde în ambalaj. În plus, cutia de 10 litri este prevăzută cu robinet...
O auzeam ca prin vis vorbind despre lichidul vital care ne întreține viața. Copilul și-a pus mânuțele fragede pe sticlă și a întins-o zâmbind oamenilor. Consimțea să dea fetei căreia i s-a făcut rău apa lui. Lumea se mobilizase să o ajute pe tânără. Cineva îi oferise locul, iar doi domni au așezat-o cu grijă și au susținut-o până și-a revenit, liceenii din mașină i-au adunat bagajele împrăștiate, o bătrână îi făcea aer cu evantaiul, i se oferise apă și i se dăduse să bea ca unui copil.
Apa vieții curgea în acel autobuz răcorindu-ne sufletele prin solidaritatea umană care reușise să ofere prim ajutor ființei fragile și frumoase pe care soarele o rănise de moarte!
Parcă mă aflam la fântâna umanității și mi se întindea un pahar proaspăt de omenie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu