Mania grandorii se manifesta la el prin două promisiuni pe care le făcea tuturor oamenilor pe care-i întâlnea. Pima suna așa: ”Vrei un mobil? Îți dau eu un mobil să mă pomenești!” Prin a doua promisiune îți asigura un loc în Rai: ”Vrei în America? Te duc eu în America!”
Evident că omul uita repede, doar naivul aștepta să primească un telefon sau să-i vină chemare pentru tărâmul făgăduinței.Văzând cum își bate el joc de oameni și realizând că mi se pusese ore până noaptea, târziu, iar când nu mai veneam acasă, fiindcă autobuzul aștepta trenul, iar o dată a întârziat trei ore, prin urmare am ajuns acasă la miezul nopții, sărmana mama se dădea de cheasul morții, am considerat util un telefon mobil. Dar nu puteam lua doar un mobil. Sora mea era o adolescentă ambițioasă și ar fi suferit mult să am eu unul, iar ea nu. Ne-am dus la Vodafone și am ruga să ni se facă abonamente.
- Aveți nevoie de actul locuinței, ne-a spus zâmbind vânzătoarea!
Actul casei era cam greu de găsit, iar mama, suspicioasă din fire, ar fi crezut că fac vreun împrumut la bancă pe numele ei, deci nu mi l-ar fi dat. Am colindat mult și fără succes. Târziu, o vânzătoare amabilă a spus că ne face abonamente doar cu o factură de utilități. Din fericire aveam la mine factura de la Electrica, așa că ne-am trezit cu telefoane Nokia și am rămas fidele acestei mărci.
- Ce faceți, doamnă, cu cărămida aia? Priviți ce bijuterie mi-a luat tata!
Computerblog.ro https://www.computerblog.ro/ m-a provocat să scriu basmul primului meu telefon mobil.
”Și-am încălecat pe tastatură/Și nu v-am spus o minciună...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu