vineri, 4 septembrie 2015

Exodul nefericirii



Nu poți fugi de moarte și de nefericire pentru că ele se află peste tot. Toate profesiile din lume sunt stresante, în orice țară există bogați și săraci, dar mai ales mulți nedreptățiți ai sistemului.
Unde să fugă și să se ascundă toți nefericiții de pe planetă? Dacă ar alege peșterile, acestea ar deveni curând neîncăpătoare...
În junglă, ar sfârși devorați de animale sau ar pieri de sete și de inaniție, în apele mari, rechinii s-ar hrăni cu sângele lor.
Exodul nefericirii s-a declanșat, iar sărmanii oameni care caută o lume mai bună mor adesea în condiții mizere pe tărâmuri străine...
Soarta își bate joc pentru a mia oară de om: să cauți izbăvirea, să alergi după un strop de fericire și să cazi răpus de cea mai neagră nefericire!
Este ca și cum un om aleargă ținându-și familia de mână din casa pe care a lăsat-o în flăcări, să-și salveze viața, deși toate bunurile i-au rămas în locuința-tortă, iar după ce a trecut granița, dincolo de pericol, cineva îi execută pe toți...
Pământul este al Lui Dumnezeu, nici măcar nu este al nostru, al tuturor. Trăim aici cu chirie, deși nu dăm nimic propritarului, dimpotrivă stricăm tot ce se poate strica!
Cine strică liniștea de pe planetă și atentează la securitatea oamenilor declanșând exodul nefericirii ar trebui exilat. Mi-e milă de sărmanii oameni care  își achită în euro dreptul la o viață mai bună și sfârșesc înecați sau sufocați în containere, în bărci abandonate de cei care au luat banii ca Iuda si au fugit, iar trupurile lor sunt aduse la țărm fiind prețul suprem al nefericirii...