Libertatea

Libertatea este indispensabilă omului, așa cum sunt aerul, hrana și apa. Ea se descopune în multe aspecte:
- să poți exterioriza ceea ce gândești
- să poți lua decizii fără să fii obligat
- să dispui de timpul pe care-l ai
- să relaționezi cu oamenii care-ți plac
- să exerciți profesia pe care ai învățat-o și care te satisface spiritual și material
- să utilizezi resursele financiare și materiale de care dispui
- să citești, să pictezi, să scrii, să colorezi, să te plimbi, să te bucuri, să ceri și să dai explicații în limitele bunului simț
- să saluți și să răspunzi la salut
- să dialoghezi, cu cine se poate vorbi civilizat, să refuzi o dispută lipsită de principii
- să decizi când poți să te odihnești și când muncești...
Tot omul știe că libertate deplină nu există pentru că:
- cenzurăm ceea ce gândim, deoarece asta presupune socializarea
- deseori acceptăm deciziile altora, chiar dacă nu ne plac
- suntem nevoiți să relaționăm cu oameni care nu ne plac,
- exercităm adesea o profesie care ne stoarce de energie, deși primim un salariu de doi lei, iar de satisfacții spirituale, nici nu poate fi vorba
- facem ceea ce ne place după ce ne achităm de obligațiile de serviciu și de sarcinile gospodărești
- adesea suntem antrenați în certuri și conversații deviante sau ni se impune să fim martori împotriva dorinței noastre
- de cele mai multe ori ne ducem la serviciu și bolnavi.
Societatea raționalizează gradul de libertate de care se poate bucura individul și oricum trebuie mult echilibru în exercitarea acestui bun de preț.
Ce rămâne de făcut când suntem proclamați ca fiind liberi, dar ni se pun 1001 de restricții și un milion de reguli? NIMENI NU NE POATE LUA LIBERTATEA SPIRITULUI. DOAR ACOLO SUNTEM LIBERI PE DEPLIN; DACĂ ȘTIM SĂ NE DĂRUIM ASTA!