Cum am fost ajutată să renasc din propria cenușă

(Sursa fotografiei aici)
Un om puternic este iubit de Dumnezeu fiindcă este ajutat să renască mereu din propria cenușă.
Privesc în trecut și mă gândesc cum ar fi fost dacă nu întâlneam oameni care să mă lovească puternic cu gesturi, vorbe și nedreptăți să mă impulsioneze, persoane generoase care s-au oprit și mi-au întins un colac de salvare când eram pe punctul de a fi înghițită de valurile vieții...Realizez acum că șirul acesta de oameni perindat de-a lungul evoluției mele pe scena socială m-au șlefuit și m-au antrenat să câștig competiții materiale și spirituale. Eminescu a avut indubitabil dreptate: în mine se află de fapt un șir de oameni care mi-au marcat existența.

Ce înseamnă să fii diferit în școală

Talentul la scris mi l-am descoperit demult, dar multă vreme a fost anulat de comoditate. La școală îmi plăcea să fiu originală, de aceea detestam cravata de pionier și uniforma, iar diriginta nu pierdea nicio ocazie să o certe pe mama la ședințele cu părinții că nu mă supun normelor. Orice aș fi făcut nu era mulțumită și atunci mi-am propus să devin profesoară și dirigintă, dar să am mare grijă la următoarele aspecte în relația mea cu educabilii:
1) să nu-i determin să urască școala
2) să nu influențez negativ părinții, dacă nu se impune intervenția acestora, adică să-i fac să se întoarcă nervoși de la ședință și să-și bată sau să-și critice copiii toată noaptea
3) să nu „bag pe gât uniforma” elevului, dacă acesta vine îmbrăcat decent și are o conduită exemplară în timpul orelor de curs.
Au existat în viața mea profesori pe care i-am divinizat și după care am plâns la despărțire, dar și alții pe care-i uram fiindcă nu erau altceva decât acrituri arogante, de aceea mi-am propus:
-Să nu fac niciodată pe nimeni să tremure de frică la ora mea.
-Să nu umilesc
-Să nu port ranchiună.
-Să nu demolez fără săconstruiesc.
Viața mea a curs monoton până în clasa a VIII-a și dureros după aceea. De ce? Fiindcă nu am luat examenul de admitere la Liceul Economic la care m-am înscris și am fost nevoită să fac treapta I la școala din comună. Am plâns enorm și am suferit, m-am crezut proastă, fiindcă așa mă tratau cei din jur. Părinții m-au certat că nu m-am pregătit suficient, iar eu am învățat ceva din asta:
DACĂ VOI AVEA COPII; VOI FI ALĂTURI DE EI CÂND NU VOR LUA UN EXAMEN!
Consider că Dumnezeu m-a iubit determinându-mă să mă înțelepțesc cu fiecare lecție amară primită de la viață.
Sătulă de reguli, critici și observații și îndrăgostindu-mă de cine nu trebuie, în clasa a X-a am rupt legătura cu școala. Domnul diriginte „pe viață” pentru că nu mai este în viață m-a vizitat acasă și a stat trei ore de vorbă cu mine. Iată lista argumentelor OMULUI OM care mi-a marcat viața:
-De ce naiba te mulțumești cu puțin, când mulți ar da totul să aibă talentul și inteligența ta?
-Crezi că vei fi fericită ca soție de muncitor sau de tractorist, când poți deveni un intelectual adevărat?
-Te-ai gândit că ai putea să scrii despre experiențele tale, iar lumea să învețe?

Salvarea vine totuși de la școală

Am realizat asta și am terminat Liceul Agricol, gândindu-mă să merg la Facultatea de Filologie. Să nu fiu o povară pentru părinți, am suplinit din primul până-n ultimul an. M-am îndrăgostit iar de cine nu trebuie și i-am dăruit vreo cinci ani din viață. A făcut greșeala sau nu știu cum să spun, poate serviciul de a-mi reproșa că mă duc la examene în loc să muncesc în gospodărie, iar prin sat și-a exprimat dezaprobarea față de continuarea studilor mele.
De data aceasta am continuat să mă duc la facultate. S-a însurat și am primit 1001 de reproșuri de la cine nu mă așteptam: „Te-a folosit ca manta de vreme rea.”, „Cât de proastă ai putut să fii!”, Te-a lăsat, ai văzut cum și-a bătut joc de tine, deși te crezi inteligentă...”
Am descoperit că în fața problemelor majore ale vieții ești cumplit de singur, doar surioara mea m-a susținut atunci și că etichetele oamenilor nu exprimă un adevăr. Astăzi, după 20 de ani, tipul, deși este însurat, are neobrăzarea să-mi spună că nu a încetat niciodată să mă iubească!!! Aveam talent și nu scrisesem nicio carte, iar soră-mea termina liceulul și urma să meargă la facultate.

Să fii puternic înseamnă să dai înapoi ce ai primit

Sora mea a ales Medicina. Mi-a fost frică să nu depună armele. A învățat (mai mult ca mine, care...am trecut ca gâsca prin apă, cum spune mama), dar a intrat pe locurile cu taxă. Taxa era enormă, dar am hotărât să meargă la școală cu orice preț, chiar dacă ne vom împrumuta. A primit o propunere de la rude: „Atâția bani? Mai bine îți iei oi și vaci, faci o fermă și trăiești din asta!”
Unii au impresia că pot deveni dictatorii destinelor altora...
A fost greu, dar legătura sentimentală dintre noi s-a sudat. În timp ce o vizitam, m-a luat la ocazie un sculptor și am discutat mult. Am vorbit despre artă. Am îndrăznit să-i spun despre talentul meu. Mi-a spus să-i trimit ce am scris. Îmi proclamam talentul, dar nu scrisesem decât trei-patru povestiri.
-Păi așa vrei tu să cucerești lumea, cu câteva compuneri pentru copii? Scrie, scrie mult și cu responsabilitate!
Îl aud și acum. Am ajuns acasă și am scris primele povestiri despre oamenii din satul meu.

Prima carte scrisă din durere 

S-a întâmplat ca prima carte publicată de o editură serioasă să fie scrisă din multă durere. Alte experiențe amare cu oameni care m-au rănit de moarte fără să le fac nimic și care au încercat să-mi anuleze stima de sine (mine). Am înțeles atunci că tu ești singurul tău psiholog și trebuie să prețuiești oamenii aceia care-ți rămân alături când te afli jooos de tooot!

Două bloguri ratate

Primul blog l-a făcut „de amorul artei”. Îmi plăcea să scriu gratuit și cu ochii minții culegeam deja succesul. Mi-aș fi dorit să trec prin orașele mari ca Eminescu sau Rebreanu, iar lumea să mă salute și să mă urmărească. Îmi imaginam mii de vizite în spațiul virtual în care evoluam. Am obosit așteptând, deși scriam zilnic de la citate, la eseuri și povestiri inspirate din realitate. Am depus armele și am recidivat la doi ani. După câteva luni mi-a pierit entuziasmul. Am sta pe margine trei ani. A treia tentativă a avut succes din două motive: m-am decis să câștig premii din campanii pentru cei dragi și să nu mai abandonez, ci să perseverez. Doi ani am participat la concursuri fără să câștig un ac.
Mă obișnuisem cu statutul de „perdant de serviciu” când m-am trezit sunată într-o zi și felictată pentru primul câștig: flori în valoare de1200 de lei, apoi 800 de lei pentru o baladă care avea ca subiect un credit online.
Am învățat să câștig, fără să mă smintesc, dar și să pierd când sunt sigură că am evoluat impecabil!

Etica în comunicarea verbală

A fost proiectul generat de frustrările pe care le-am înghițit când cei din jur au aruncat cu vorbe grele în mine.
Atunci m-am hotărât să:
1) fac un doctorat în Filosofie, pe Etică
2) teza de doctorat să fie: Etica în comunicare verbală, prin care să denunț toate derapajele verbale și învăț cititorii să pareze atacurile și manipulările.
MULȚUMESC TUTUROR OAMENILOR CARE M-AU AJUTAT; CHIAR ȘI ÎN MOD BRUTAL SĂ RENASC MEREU DIN PROPRIA CENUȘĂ!
SUNT TARE CA STALINSKAYA VODKA.
«Încă de la lansare, sub sloganul ”Pentru cei puternici”, Stalinskaya Vodka este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter. Anul acesta, Stalinskaya a împlinit 20 de ani.» (sursa citatului aici)