Propuneri colaborare
Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.
joi, 10 noiembrie 2016
Războiul femeilor
„Tăticul meu e la război
De când aveam un an sau doi
Și n-a mai venit înapoi
Și s-a dus muica să-l cate
Peste dealuri, peste sate
Și-o ajuns în munții Tatra
Și-o găsit casca lui tata”
Cântecul răsună trist în timp ce femeile țes din dorul, lacrimile și sufletele lor sfâșiate covorul oltenesc. Se gândesc că au trimis la război bărbați voinici ca brazii și pot primi în loc o cască și câteva fotografii...Oftează și se pregătesc să fie la nevoie mame și tați pentru copiii lor. Să se deprindă cu locul gol din casă și de la masă și să accepte ideea??? Nu au timp să-și plângă de milă, fiindcă pruncii lor cer de mâncare și au nevoie de haine. Din lână și bumbac, două mâini pricepute pot îmbrăca trupurile fragede ale copiilor. Pereții caselor, paturile, mesele și pardoseala pot fi decorate cu flori și ciocârlii, cu horele ce simbolizează viața, cu semne ale divinității ca Dumnezeu să se îndure și să le trimită bărbații înapoi, iar copiii să crească sub aripile ambilor părinți. Culorile sunt împrumutate din natură. Roșul macului, galbenul șofranului, negrul murelor lucinde în soare, albastrul cerului și al cicoarei nu se decolorează de vreme fiindcă au fost fixate prin formule mitice.
Aceste mâini dibace și suflete curate experimentează rugăciunea prin artă. Țesând sufletele lor se deschid ca florile spre cer. Admiri covorul și asculți confesiunea suferinței creatorului său care se răzbună lăsând moștenire frumosul. Răzbunarea prin artă reprezintă superlativul existenței.
Fiecare covor oltenesc spune povestea învingătorului: a celui care deși a fost greu încercat de viață, a avut puterea să lase moștenire frumosul viu, covorul care imită natura în toată splendoarea ei!
„Pomul vieții” sintetizează basmul omului pe pământ de la mirabila sămânță fixată în pământul natal, până la stadiul de om-pom, aproape de cer, capabil să adăpostească păsări și cuiburi, dotat cu rezistență în fața furtunilor.
Uneori, acolo, în război, se țese un petec de cer, un lan auriu în care se leagănă pâinea, triluri de ciocârlii și o viață de om!
Îmi doresc un covor care să fie o poveste deschisă în casa mea!
Cititorilor, vă implor să vă prețuiți valorile adevărate și să apreciați pagina de Facebook a covoarelor oltenești!
Războaiele femeilor reprezintă arta la superlativ.Arta supraviețuirii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu