Simt că v-ați înstrăinat de mine, acum când am cea mai mare nevoie de voi. V-ați făcut mari, ați crescut cu mine pe lavițe, cu mine la picioare, cu mine pe pereți, iar acum vă rușinați să mă mai luați în casele voastre.
V-am făcut viața frumoasă atâția și atâția ani, iar voi ardeți războaiele de țesut, îngropați lâna și mă trădați cumpărând covoare sintetice sau aduse de peste mări și țări!
Noi, covoarele oltenești, suntem certificatul vostru de naștere spirituală, atestatul de absolvenți ai celui mai valoros institut de arte din lume: Folclorul Românesc!
Știți voi câtă dibăcie este necesară pentru ca eu să vă aduc grânele, albăstrelele, ciocârliile, horele în casă?
De dragul vostru, ca să nu vă înstrăinați de tradiții, scot albumul! Priviți cu dragoste!
M-ați dat uitării prea mult și este nedrept fiindcă ați crescut cu mine. Mâinile bunicilor și ale mamelor au făcut sute de covoare din lână care v-au înlesnit drumul către oraș, către facultăți și domnie.
Vă aștept acasă să vă ospătați sufletul cu frumos, să vă adăpați la izvorul artei pure, să simțiți mângâierea mâinilor aspre care și-au țesut viețile printre ițe ca voi să o duceți mai bine!
Cumpărați covoare tradiționale să nu moară arta noastră în care se află suflet românesc! Așezați la loc de cinste covoarele oltenești să concurăm astfel la supraviețuirea întru eternitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu