-Dragostea noastră a murit!
Îi priveam înmărmurită cadavrul și mi-a venit să strig: „Cum să moară ceva ce nu a trăit niciodată???”
Era toamnă, iar iubirea noastră zăcea pe catafalc și acum înțelegeam eu cum este cu „a murit cel care vă împăca”. Plângeau copacii cu lacrimi de frunze despărțirea noastră, iar fulgerele ne aprindeau lumânări scăpărând lumini ale morții pretutindeni.
Cum începuse totul? Printr-o discuție prostească.
-Iubito, spune-mi că dacă voi muri nu vei plânge după mine, nu vei ține doliu la nesfârșit, iar după puțin timp îți vei reface viața. Vreau să te măriți din nou și să fii fericită.
Am început să plâng (nici eu nu mai știu dacă era teatral sau...Poate mi se trăgea de la vinul fiert băut împreună cu o seară înainte. M-am gândit așa: „Dacă moare cine mai îmi face mie vin fiert așa de bun?”)
-Tu nu ai să mori niciodată! În orice caz, prin absurd, dacă vei muri, eu voi plânge mult de tooot. Voi plânge până voi fi aproape să orbesc de durere.
-Dar dacă mori tu prima nu ai nicio dorință, m-a întrebat?
-Măi, dar ție nu-ți este rușine?Adică vrei să mor eu prima să te însori tu, bine mersi și să aduci pe alta în munca mea!
Ca să mă împace s-a oferit iar să facă el primul pas în neant și a continuat testamentul de unde-l lăsase:
-Să nu aduci 30 de popi, că este cheltuială mare! Să mă îngropi cu unul că este destul, sicriul să fie ieftin, hainele de unica folosință...
-Păi, mai bine te îngrop dezbrăcat, i-am spus.
El a spus că în cazul ăsta vor intra femeile și-n groapă după el, eu i-am spus că nu are decât prostii în cap și tot așa...
Înscenare funebră
Toamna s-a îmbrăcat în negru. Poartă doliu iubirii noastre. Eu îl privesc cum iese pe poartă ducând în valiză hainele sale și îmi imaginez că duce cu sine cadavrul iubirii noastre.E singur, sunt singură și ne este frică să nu ne vedem prin oraș eu la brațul altuia, el la brațul alteia, să ne refacem viața când a murit doar iubirea noastră nu și noi. Știu doar că s-a angajat de curând. Probabil că are un harem la birou, iar eu, văduvă relației noastre, îmi plâng singură de milă.
Într-o zi, primesc un telefon și mi se spune că a avut un accident și a murit. Mai târziu, mă sună cineva de la servicii funerare București.
-Doamnă, părinții lui insistă să fie incinerat! Doresc o ceremonie cât mai simplă fiindcă aceasta a fost ultima lui dorință.
-Afurisitul, strig cu mâinile încleștate fiindcă nu mă pot abține! (Parcă îmi este cunoscută vocea asta) Afurisitul! Dacă dorește o ceremonie simplă, ei, bine, fiindcă oferiți cele mai bune servicii pompe funebre București, îl învăț eu minte! Îi facem cea mai scumpă înmormântare, pe cheltuiala mea!
-L-ați iubit mult, insistă vocea de la capătul firului? Sunteți pe punctul de a înnebuni de durere?
-Prezentați-mi pachetul, vă rog! Ce include pachetul funerar?
-Toaletare și cosmetizare, îmbălsămare, manipulare, transport la capela si cimitir, întocmirea actelor de înmărmântare.
-Prea bine! Mă voi ocupa personal de toate, iar când va intra în mâinile mele va fi mort de tot!
-Știți, le fiecare pachet funerar achiziționat de la noi, pomana de 40 de zile este gratuită și facem o colivă pe cinste! Și pentru că părinții mi-au spus la telefon care era ultima dorință a răposatului, să vă refaceți cât mai repede viața, ce-ar fi să ieșim împreună la o cafea? Vă este frică să vă dați întâlnire cu un mort închipuit?
Pachetul funerar complet ne-a împăcat. Iubirea noastră nu amurit, dar am suferit că a fost pusă la încercare fără rost, deși el știe că dacă ar fi să aleg între viața lui și a mea, nu aș sta pe gânduri!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu