Compozitorii de operă, titani ai durerii

Să fii supraom printre oameni înseamnă titan al durerii să fii...Căci arta complexă a compozitorilor de operă le  fărâmițează ființa pentru a îi avea la degetul ei cel mic. Între ei și noi, oamenii obișnuiți, rămâne arta, martor al genialității și nefericirii, perechea de aripi prin care ne înălțăm către veșnicie. Aceste aripi le împrumutăm mereu de la artiști, iar ei sunt fericiți că ne pot sustrage de la condiția telurică timp de câteva minute sau ore oferindu-ne talentul lor de origine divină prin care să ne apropiem de înălțimi!
Merg la Operă fiindcă ea vine mereu în sala de spectacol pe aripile eternității. Ador să o scriu cu majuscule fiindcă este zâna fermecată a muzicii instrumentale și vocale reunite în armonie spre a vrăji urechea spectatorului. Ea este prințesa teatrului, a costumelor,a decorurilor și poveștilor. Povestea de viață este redată prin cele 7 arte reunite într-un singur produs perfect.
Spun unii că s-ar demoda...Nimic mai fals! Nu poate muri muzica îngerilor, nu putem pierde costumele și decorurile, nu ne putem dezice de o Istorie a Artei care ne face cinste și ne răzbună pe condiția de muritor.
Ce dacă l-a vrut pământul pe Wolfgang Amadeus Mozart la 36 de ani? El trăiește prin cele 600 de compoziții valoroase. Doar un Wolfgang Amadeus Mozart cânta la pian dumnezeiește și uimea lumea la concerte, când avea doar 5 ani! Numai el înșira notele pe partitură fără ștersături de parcă ai fi zis că un compozitor divin și suprem îi dicta sau îl inspira...
Iubesc opera fiincă este liberă complet, posedă la superlativ libertatea. Pentru ea nu există bariere fizice, lingvistice, culturate, de epocă sau limitări impuse de compartimente artistice demonstrându-și prin acestă capacitate originea transcendentală.
În perioada 5-14 Mai 2017, întregul continentul îmbracă haine de gală pentru a sărbători Zilele Europene ale Operei.
Opera Română din Craiova se pregătește deja intens de sărbătoare.
Prin spectacolul La Bohème fericirea, genialitatea, boala, suferința și moartea evoluează pe aceeași scenă ca-n lumea reală. Trăim intens, gustăm din paharul vieții ceea ce ni se oferă: șampanie, limonadă, vin pelin, apă proaspătă sau oțet. Asistăm la spectacol și realizăm că dacă Puccini nu ar fi ascultat Aida de Giuseppe Verdi patrimoniul cultural al umanității ar fi fost mai sărac cu o operă de prestigiu.
Uneori, Dumnezeu ne ia lumina ochilor și ne pune dulceață și forță în glas. Important este să interpretăm cu demnitate aria din opera ce ne-a fost oferită și pe care o compunem prin ceea ce trăim!