sâmbătă, 20 mai 2017

Să fii o statuie vivantă sau una rece, de piatră, tot un spectacol, tot o durere!


30 iunie, 2017. Din cireșii copți ai verii, din parfumul sfânt al teilor înfloriți, din sufletele veșnic primăvăratice ale actorilor, pentru a șaptea oară se naște Festivalului Internațional de Statui Vivante.
Fiindcă oamenii sunt prea ocupați să se ducă la teatru neștiind ce pierd, teatrul aleargă pe stradă să-i întâlnească și să-i seducă. O mască, un costum un machiaj al tinereții sau al bătrâneții, al fericirii sau melancoliei și piesa este jucată acolo printre trecători.
Teatrul Masca ne invită să-l degustăm gratuit timp de 6 zile, oferind 60 de meniuri diferite de spectacole gratuite pentru un număr nelimitat de spectatori.
Hrană spirituală din belșug pentru toți cei care vor trece prin parcurile și străzile Bucureștiului. Aici 100 de grame de deznădejde, dincolo o porție de speranță în sânge, mai jos trufele iubirii, câteva guri de lacrimi combinate cu cafeaua amară a vieții și vinul vechi al dragostei de viață așteaptă să fie degustate în perioada 30 mai-5 iunie, 2017.
Parada alegorică a măștilor începe noaptea ca toate nopți de poveste, la Casa Filipescu – Cesianu, ora 20.00. Apoi vom merge după Statuile Vivante din Austria, Olanda, China și România în Ferentari, Crângași și Herăstrău.

De ce să mergi la Festivalul Internațional de Statui Vivante?

1) Să te distrezi, să profiți de spectacolele gratuite! Așază grijile-n cui, fă-ți timp pentru sufletul tău, căci și el are nevoie de hrană, dovezi de dragoste și investiții!
2) Din respect pentru organizatori. Dacă actorii vin în stradă și spectacolul este gratuit, să nu le răsplătim actul generos cu atenție?
3) Pentru recunoașterea propriei măști. Te afli în fața statuii vivante și realizezi că și tu încremenești în fața șefului și a problemelor vieții așteptând ca pericolul să treacă de la sine. Uneori te prefaci că nu mai respiri și ochii parcă au murit. Încremenești la locul de muncă, acasă, pe stradă, iar cei din jur simt nevoia să te atingă să vadă mai ești viu?
4) Să îți dai seama că de câte ori treci nepăsător pe stradă, cineva poate fi împietrit de durere. Statuia nu strigă, statuia imploră doar din priviri...
5) Să deprinzi arta de a-ți transforma durerea în spectacol la nevoie, iar oamenii să învețe o lecție de viață din suferința ta. Să nu spui niciodată:„Cum am suferit eu, să suporte și alții”, ci să-ți dorești să nu mai treacă nimeni prin drama trăită de tine!
Să fii o statuie vivantă sau una rece, de piatră, tot un spectacol, tot o durere!