Atitudinea față de cei apropiați, barometru comportamental

În mod ciudat, în loc să-i răsplătim pe cei apropiați pentru tot ceea ce fac pentru noi, suntem amabili cu străinii, iar față de ai noștri ne pierdem răbdarea și respectul.
De multe ori am văzut prin magazine cum soțul nervos își umilește soția. Deși față de alții pozează în omul amabil și politicos, tocmai  fața de cea care-l îngrijește când este bolnav, îl așteaptă cu mâncare caldă pe masă, ține casa ca un pahar de cristal, nu găsește un cuvânt de apreciere!!!
M-am hotărât să scriu acestea rânduri când i-am văzut la cumpărături. El, domn distins, care nu mă lasă niciodată pe stradă, ci mă duce până acasă (iar pentru asta îi sunt recunoscătoare) și manifestă amabilitatea cu toată lumea, o ceartă fiindcă ea îl roagă să oprească pe traseu să mai cumpere ceva. Are nevoie de ceva pentru familie, pentru confortul lor, nu este o toană egoistă, dar el nu se mai putut abține și  declanșează ploaia de reproșuri. Tensionați  încep să arunce cumpărăturile de pe bandă în coș și să se certe printre dinți.
Văd acum pentru prima dată fața adevărată a omului care în public afișează o mască plină de bonomie și mă întreb la ce tratament o supune între patru pereți.
Plină de amărăciune, mă întorc rapid pe călcâie și mă fac că nu-i observ.
Testul adevărat al bunătății, respectului, altruismului se dă cu cei apropiați întâi și după aceea cu cei străini.
Dacă vreți să nu vă înșelați în privința oamenilor și a caracterului acestora urmăriți-i cum se comportă cu frații și surorile lor, cu partenera sau partenerul, cu părinții și copii lor!
Cel care este un zbir în familie, dar își pune o mască în societate, nu este un om bun cu adevărat.
Acela care le vorbește urât părinților, nu-i respectă în adevăratul sens al cuvântului pe cei în vârstă, ci vrea să păcălească pe cei din jur.
Analizați oamenii care vă interesează în familiile lor, dacă aveți ocazia și nu uitați, chiar și masca actorului celui mai bun, cade cu zgomot uneori!