Mi-am triat prietenii cu grijă de parcă aș fi ales cele mai bune semințe care să-mi folosească la recoltele viitoare. Asta pentru că unii căutau cu lumânarea să mă pună în situații jenante, de parcă rușinea nu ne-ar ispăși greșelile din trecut fiecăruia dintre noi.
Vălul acela care te cuprinde după ce ai realizat că ai fost ridicol reprezintă autopedepsirea pentru faptele sau alegerile reprobabile. Toți avem momente în care comitem ireparabilul, faptele ne-au fost la vedere și am încercat să spălăm cu rușinea totul, chiar dacă nu mai folosea la nimic.
Rușinea este penitența și legământul că nu vei repeta eroarea.
Sunt „prieteni” care-ți aduc aminte să te facă „să te simți bine”, există amici care te-au trădat și atunci este cazul să selectezi neghina să nu-ți invadeze truda în ogorul umanității.
Astăzi am primit o declarație emoționantă de la o prietenă de suflet: „Tu nu ai făcut nimic de care să-ți fie rușine în viața aceasta, mi-a spus cald!”
Știam că din greșeli am avansat și am învățat fiind un student strălucit la acest capitol...
De fapt mesajul era altul: „Ai greșit, înainte! Asumă-ți faptele, iar rușinea postumă reprezintă un nonsens, n-o practica niciodată. Eu mă mândresc cu prietenia ta!”
Ceea ce este fascinant, tema discuțiilor nu era rușinea generată de greșeli!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu