joi, 12 ianuarie 2017

Predestinarea nu există


Să nu credeți că la naștere sau înaintea acesteia se face trierea: om bogat, om sărac, știutor neștiutor, victorios sau înfrânt în lupta cu viața, om bun sau om crud! Este adevărat că există o conjunctură favorabilă sau nefastă, anumite date genetice care sunt legate de predispoziții, un statut social cu care te naști, iar uneori este un adevărat handicap, dar cu voință, curaj și muncă, lucrurile potrivnice pot fi transformate în atuuri...
Când este sănătos și se află în libertate, omul își croiește singur destinul. El este liber să urce treaptă cu treaptă spre vârful piramidei sociale, iar prin eforturi susținute poate avea toate bunurile la care visează.
Predestinarea este o formulă prin care semenii rău intenționați încearcă să ne descurajeze. Există „oameni” care nu suportă să accepte că și alții reușesc în viață, ba mai mult de-atât au reușit pe cont propriu, fără ca alții să se lupte ca lor să le fie mai bine!
Predestinarea reprezintă un mod subtil de limitare, o scuză pentru inactivitate. Oricine poate ieși din sărăcie, dacă muncește și se dovedește chibzuit. Accesul la cultură este permis oricui investește în spiritualitatea sa, nu contează că nu a avut o bibliotecă în casă și că împrumuta cărțile sau că se trage dintr-o familie de țărani, iar părinții nu au studii, ci doar decență comportamentală.
Este adevărat că a avea o familie de intelectuali reprezintă o serie întreagă de avantaje în devenirea unei persoane, dar și familiile de intelectuali pot da greș în educarea copiilor.
În familiile de intelectuali se vorbește corect, se găsesc multe cărți valoroase și surse de informare, există o bază materială canalizată către formarea viitorului cetățean,  mai importantă decât toate însă este voința copilului de a reuși pe cont propriu și de a alege drumul drept.