Din înțelepciunea eminesciană

„Egalitate nu există decât în matematică” afirma cu multă înțelepciune Eminescu. În democrație se predică acest principiu, deși știm cu toții foarte bine că reprezintă o  utopie.

Nici copiii nu sunt egali între ei, din moment ce unii sunt duși și luați de la școală de șoferul personal, au cele mai scumpe jucării și petrec vacanțe în străinătate, iar alții se bucură când văd o bucată de pâine.

Din păcate, chiar și notarea celor bogați sau cu părinți influenți se face mai cu milă. El, copilul de familie bună, cu părinți avuți, învață de mic să-l disprețuiască pe cel lipsit și să-și apere privilegiile. 

Dacă moda etichetei la vedere a apus, se poate spune tare prețul și marca hăinuțelor, în timp ce se aruncă priviri dușmănoase asupra îmbrăcămintei simple, dar curate a copilului cu probleme financiare.

Bine ar fi dacă el, copilul răsfățat de soartă, ar înceta să mai disprețuiască pe cel care se confruntă cu lipsuri.

Cel sărac face el însuși bilanțuri și se simte copleșit când remarcă diferențele dintre el și ceilalți, nu este nevoie să mai fie rănit de replici răutăcioase!

„Ei, lasă, că la biserică nu se fac diferențe din acestea”, veți spune. Fals! Este adevărat că după ce mor oamenii nu iau cu ei decât hainele cu care se îmbracă și sicriul, dar slujbele celor bogați, celor sus-puși se fac cu mult interes, cu înflorituri, pe măsura contribuțiilor generoase.

Un preot mi-a povestit cândva cum a fost obligat să facă slujbă pentru un sinucigaș bogat și să-i dea cel mai bun loc din cimitir, deși normele religioase interzic asta.

Aveam un bunic care spunea că și clopotele bat diferit. De pildă, când moare un bogat, zgomotul lor este: „Bani la Bancă, Bani la Bancă”, iar când moare săracul se aude: „Tererem Rențea, a murit Zdrențea!”
Până și legile se nuanțează sau reinterpretează în funcție de contul din bancă și de hramul pe care-l poartă cel care vine-n fața justiției.

Când eram copil, principiul egalității depline între oameni mă entuziasma. Acum sunt ferm convinsă că anumiți semeni nu merită să fie egali cu ceilalți fiindcă le este lene să și trăiască.

Avem dreptul să fim egali toți cei care trudim, învățam, muncim, fără să așteptăm să ne pice bani sau ajutoare din cer. Merită egalitate deplină cei care nu comit fapte antisociale, ci își clădesc singuri și în mod cinstit un trai mai bun!