luni, 23 ianuarie 2017

Buchetele iubirii sosesc în seara iubirii

Dragul meu,
Ți-am desțelenit câmpul arid al inimii și am semănat acolo gânduri curate, sfaturi înțelepte, prietenie, purtare de grijă și devotament. Ți-ai luat capul în palme și mi-ai spus că este prea târziu să rodești că ești pământ infertil, fără noroc în viață și în dragoste. Am continuat să trudesc și să aștept. Fiind eu însămi rănită de viață am înțeles că roadele vin după ce le uzi cu stropi de sudoare, cu infinită dragoste și empatie, cu apa limpede și binecuvântață a generozității. Astă seară-i seară mare. Așteptarea a luat sfârșit. A sosit vremea să ne secerăm sentimentele, să adunăm cu grijă boabele din care să facem pâine spirituală care să ne hrănească, dar să ne oprim rezerve pentru recolta viitoare. Lumea nu trebuie să se sfârșească la noi doi, ci va trebui să aducem pe lume copii, să-i transformăm în oameni adevărați, capabili mereu să se-ngrijească de țarina iubirii adevărate pe aceste plaiuri! Stau acum și mă gândesc ce să-ți pregătesc la ospățul dragostei.
Este posibil să te întorci târziu de la muncă și florăriile să fie închise. Bani de bijuterii nu ai, oricum tu ești bijuteria mea, așa că ne rămân doar tortul și șampania iubirii noastre!
Nu pot să stau în bucătărie astăzi, fiindcă așteptarea mi-a paralizat toate mișcările. Pândesc clipele ca o leoaică și aștept momentul în care tu te vei cufunda în inima mea, iar eu îți voi deschide larg ușile ei de aur să poți intra și să rămânem împreună toată viața! Vom scrie împreună poemul iubirii noastre, iar tu nu vei fi prozaic să-mi ceri de mâncare fiindcă îți voi oferi pâinea rumenă a trupului meu, prăjitura buzelor mele, friptura dorințelor tale aprinse, ceaiul cald al sentimentelor și câte și mai câte...
Te aștept să vii!
Dragul meu jurnal,
Mă tem că ea nu a auzit niciodată că dragostea trece prin stomac, așa că dacă și-a luat liber azi, voi comanda mâncare la restaurant. Iubire pe stomacul gol cine a mai pomenit, mai ales că ți-l rod fluturașii care-l invadează în acele clipe. Este o visătoare incurabilă, știu asta. Uneori așteaptă să semene grâu și să recolteze cartofi de aur. „Voi găsi toate florăriile închise”, auzi, iar când ne vom îmbrățișa și săruta pătimaș va ofta ușor ca eu să traduc:„Nu mi-ai luat măcar o floare! Un buchețel de ghioceii de la brunetele ce vând la gurile de metrou să-mi fi adus!”
Ei, dacă nu aș fi prevăzător! Știu o florărie a iubirii care livrează cu responsabilitate maximă (100%) buchete în aceeași zi și care a fost răsplătită cu 113 246 de zâmbete.
 Am notat numărul de telefon 0720095590 salvându-l cu titlul: flori pentru iubi, apoi
i-am comandat buchetul pe care-l setase ca imagine de fundal pe laptopul personal.
Când va deschide cutia, florile minunate îi vor face declarația de dragoste în numele meu, parfumurile ne vor învălui, culorile calde ne vor hipnotiza. Va păstra cutia, o va mângâia cu palmele delicate și va spune secole la rând:„Mulțumesc, dragul meu. Ce cutie cu minuni ai putut să-mi dăruiești! Ivoir și roz, trandafiri, garoafe și orhidee, flori pentru regina inimii tale!”
Reproșurile
Am sosit târziu de la muncă. Sunt obosit, dar după o baie îmi voi reveni de dragul ei să sărbătorim iubirea împreună. Știu că se va uita în telefonul meu, dar nu pot să intru cu el în cadă, în plus, nu am nimic de ascuns. Mă verifică de parcă aș fi copilul ei...Ar fi cazul să facem unul, să-i dau teme pentru acasă! Mâncarea a sosit înaintea mea, iar ea a sărit de bucurie ca un copil, m-a luat în brațe și m-a sărutat.
Baia, apoi ospățul, vizita curierului cu florile și mesajul, odihna. Tot patul matrimonial rămâne tărâmul nostru fermecat. Ei, gata, intru în baie. Mă dezbrac. Aburii mă amețesc plăcut. Mirosul de flori proaspete al gelului de duș, al șamponului și săpunului mă face să închid ochii, să visez, să ațipesc puțin în cadă.
Ea bate cu putere în ușă. „S-o fi declanșat alarma de incendiu? O fi simțit cutremurul și vine să mă implore să ies dezbrăcat din baie să nu mor printre ruine???”
Îmi strigă prin ușă cu lacrimi în glas:
-Flori pentru iubi, ai? La mine nu te gândești! Te aștept acasă, îți gătesc, chiar dacă uneori mai ard friptura sau ciorba este prea sărată, mă ocup de gospodărie, iar tu comanzi flori pentru iubi!
S-a dezlănțuit, iar eu, să-mi protejez urechile, dau drumul apei cu presiune și cânt în baie. Vecinii știu picanteriile noastre. Noi ne certăm, noi ne împăcăm, suntem ca etnia aia, știți dumneavoastră care...Nu pot să o numesc, să nu fiu acuzat de discriminare! Ah, dacă nu ar întârzia curierul mult, să nu degenereze cearta, iar eu să nu stric surpriza!
În timp ce mă îmbrac se aude soneria. Ea revine la ușa de la baie reproșând:
-Sper că nu ai avut neobrăzarea să o inviți pe iubi să mi-o prezinți de Valentine’s Day!
Ca un viteaz ce sunt, nu ies din baie până nu se întoarce. O aud țopăind ca un copil de bucurie:
-Flori pentru iubi! Flori minunate pentru iubi! Nu am văzut ceva mai frumos!
Vine ușor la baie, deschide ușa și-mi spune cu glas mieros:
-Te rog să mă ierți, dragul meu! Nu-ți mai umblu niciodată în telefon și nu te  mai suspectez de trădare niciodată!
Ies alt om din baie, în timp ce ea se plimbă cu cutia de minuni în brațe. Încep să fiu gelos pe buchet, deși eu l-am comandat.
-Luăm cina, draga mea, o întreb cu interes?
-Nu se poate să te răsplătesc întâi pentru florile astea, îmi spune în timp ce-mi acoperă fața cu sărutări pătimașe?
Întâi a fost răsplata și apoi cina și desertul. De-atunci îi comand flori mereu, iar relația noastră se reinventează...