Dacă ți-ar spune cineva...

Omule, dacă ți-ar spune cineva că săracul de care-ți bați joc se va îmbogăți și te vei duce să-i ceri cu-mprumut, nu ai crede, nu-i așa? Copilul pe care-l cerți și îl bați se va face mare, iar tu vei îmbătrâni. Cum vei da ochii cu el atunci? Poate că va uita esențialul, dar într-un colț al memoriei rămân palmele și vorbele tale grele. Poate va fi destul de bun să nu se răzbune pe un bătrân, dar cum vei putea să-l privești în ochi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
Șefule, dacă ți-ar spune cineva că nu vei ieși la pensie cu funcția sau că în zilele noastre poziția de conducător se pierde simultan cu schimbarea direcției vântului, cum ai reacționa? Face să semeni teroarea, să cauți nod în papură subalternilor și să le amărăști pâinea cea de toate zilele? Cum te simțeai când alții îți controlau și respirațiile din timpul programului?
Omule, ce amintiri ți-ar plăcea să lași, dacă ți-ar spune cineva că mai ai câteva săptămâni sau luni de viață?
Să nu mizăm pe principiile: „Despre morți numai de bine” sau „Șefu-i șef și-n pielea goală”!
Totul este trecător. Oamenii se nasc și mor, funcțiile se capătă și se pierd, copiii nu rămân veșnic sub îndrumarea noastră, ci  cresc și  pleacă în lume.
Omule, să nu spui că nu ți-a spus cineva!!!