Pădureanca sau ambițiile care ne distrug

Nu am înțeles mult timp Pădureanca. Să iubești până la sânge sau până la lacrimi, să te doară sufletul când nu-l vezi pe cel drag sau se află în brațele altuia și să nu poți face nimic înțeleg. Oricui i s-au întâmplat toate acestea. A iubit, a suferit, s-a vindecat. De cele mai multe ori nici nu a putut să mărturisească acelui pentru care și-ar fi dat viața, ci a plâns doar pe umărul unui prieten de încredere, al fratelui sau al sorei. Era așa de multă nepotrivire, o iubire ciudată, vinovată, atipică, încât a trebuit să fie condamnată la tăcere..
Este lezant când prietenul căruia te spovedești, deși a jurat că nu va spune nimic nimănui, face publică drama ta. Chiar și persoana care crede că nu a fost iubită de nimeni, niciodată se-ntâmplă să fie adorată în tăcere.
Mi s-a întâmplat să mi se spună cât de mult am însemnat pentru cineva după zeci de ani. Au fost oameni care nu mi-au spus, dar mi-au demonstrat prin fapte.
Ceea ce nu pot să înțeleg este să iubești cu ambiție, ambiția de a te autodistruge și de a-l distruge pe celălalt.
Este cumplit ca doi oameni care se iubesc până la renunțarea la propria persoană și sunt disponibile să nu rămână împreună din orgoliu, iar când vor ei, să se opună familiile și, în sfârșit când părinții au înțeles că nu-i pot despărți, să nu mai dorească ei să-și trăiască iubirea!
Mereu o piedică în calea iubirii mântuitoare de suferință, de cele mai multe ori cauza rupturii definitive fiind o neînțelegere copilărească.
Iorgovan iubește pătimaș:„Iorgovan îşi muşca buzele şi se uita împregiurul său: ar fi voit să rumpă, să frângă, să spargă; nu cuteza să se uite drept la ea; i se închideau ochii când o vedea, căci simţea că îndată ce o vede, îi vine s-o apuce şi s-o strângă în braţe, încât să-i piară pofta de a mai plânge.”
Dragostea care clocotește este însă înghețată de frică și de orgoliu. Îi este frică să se lase iubit de Simina, să se angajeze sentimental și îi este rușine să recunoască faptul că ea înseamnă totul pentru el și din cauza aceasta își bate joc cu dezinvoltură de viață aruncându-se în brațele morții...
Același zbucium sufletesc o cuprinde și pe frumoasa Pădureancă: „Simina rămase cu ochii pierduţi într-ai lui, cuprinsă de fiori la vederea focului ce ardea în ei, îşi strânse umerii şi se dete puţin înapoi: simţea că vine ce vine, c-o îneacă, c-o năbuşeşte plânsul.”
Citesc cartea, nu mă satur de vizionat filmul și îmi pare rău că orgoliile au distrus o iubire ce putea fi perfectă. 
De multe ori, doi oameni ce au fost sortiți unul pentru celălalt de la naștere întorc spatele iubirii și fericirii.
Poate fi ceva mai dureros decât asta???