Câinele credincios

Dimineață parfumată și răcoroasă de vară. Au înflorit trandafirii și e risipă de lumină din zori, până seara târziu. Ceasul a sunat la ora 5. Mă trezesc ca soldatul, mă îmbrac și mă aranjez militărește să ajung la serviciu.
De când taximetria particulară funcționează, am scăpat de grija transportului. Mi-aș dori să nu dispară niciodată. Ești cules de pe drum la orice oră din zi. Ți se vorbește politicos, iar uneori poți suna și mașina cu șofer cu tot vine unde vrei. Nu mai ești nevoit să tragi de bagaje prin tot orașul până-n stația de autobuz. Așa eu mă deplasez în condiții decente, ei câștigă o pâine și ar fi absurd să mă cramponez de factură sau de bilet.
Mulți bani s-au delapidat în țara cu acoperire sau fără și nu i-a păsat nimănui.
Dezvoltând, aș vrea să spun că și în cazul celor care practică pirateria, comportamentul depinde de caracter.
De pildă Bogdan are maniere de lord, deși pare un copil. Ca să nu aștepte oamenii în mașină, uneori pleacă si cu două persoane mergând astfel pe pierdere. Nu te lasă la jumătatea drumului, deși inițial ți-a zis până unde merge. Nu-l lasă inima. Întotdeauna este mulțumit când clientul îi dă chiar doi lei și zâmbește larg, iar ochii i se luminează de bucurie. Când este prea mulțumit spune:
-Mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap!
Și cum stăteam eu două minute într-o mașină pentru că mai era cineva de venit, pe stradă apar un om și un câine. Un câine drăguț, negru dădea fericit din coadă și ținea ritmul mersului vioi al stăpânului. M-am gândit că l-a scos la plimbare, deși la intrarea în parc, pe o plăcuță scria:„Interzis accesul cu animale de companie”.
Bărbatul s-a apropiat de mașină și a vorbit cu șoferul. „În mod sigur se cunosc, mi-am zis. Sunt prieteni.”
Apoi a deschis ușa și s-a urcat. Câinele s-a uitat pe fereastră să-l vadă instalat în mijlocul de transport și să se asigure că totul este în regulă, a mai dat de două ori din coadă și a plecat. Se purta ca și cum un părinte și-ar conduce copilul la autobuz sau un prieten alt prieten drag.
M-am bucurat văzându-l traversând pe la trecerea de pietoni, iar stăpânul l-a urmărit îngrijorat cu privirea:
-Nu scap de el, mi-a spus. Mă conduce până la mașină în fiecare dimineață!
Deodată m-a cuprin duioșia. Oare ce ar face acest animal credincios, dacă stăpânul său nu s-ar mai întoarce sau ar avea un accident?