Muzica, formă de educație

-Spune-mi, te rog, ce cărucior ai avut când erai mică? Ce culoare era? Era orientat spre mama sau către ceilalți? Avea umbrelă sau dacă vă prindea ploaia trebuia să țină mama ta umbrela să nu te plouă?
-Vrei adevărul, îmi aud vocea cinică? Ei, bine, cărucior mi-au fost brațele mamei. Ai mei făceau casă, așa că  nu au avut bani de cărucior! Am fost un copil sărac din punctul acesta de vedere.
Schițează așa un gest de a mă mângâia cu milă pe creștet și completează mândru:
-Eu am avut cărucior și multe jucării când eram mic! Tu ce jucării ai avut?
-Ei, bine, le puteam număra pe degete, tocmai de aceea am ținut la ele, încât le-am dat sorei mele intacte.
O păpușă mare și frumoasă din plastic, pe care o chema Sânziana, un cub cu povești, un Moș Gerilă cu cheiță care sorcovea și cam atât.
El, copil bogat, a eșuat pentru că viața i-a fost potrivnică. Eu, copil sărac, am reușit fiindcă viața mi-a fost potrivnică de la început și am învățat să depășesc obstacolele de copilă.
Îmi place să cred că prima formă de muzică oferită ca o ploaie de vară sufletului meu a fost cântecul de leagăn:

Dormi, copile drag,
Mama îți trimite
Peste-al serii prag
Vise liniștite.
 
Dormi ușor, ușor,
Clipele tăcute
Se opresc din zbor
Ca să te sărute.
Dar mama plângea destul de des ca să aibă glas să-mi cânte mie, așa că m-am învățat să-mi iau singură cântecele de leagăn de la furtuni, tunete, vântul suierând nebun prin case pustii sau printre crengi uscate, izvoare sărind doinind peste pietre, cocorii jelindu-și înstrăinarea...
Muzica oferită de natură rezona cu sufletul meu.
Am trecut apoi la cântecele de școală: „A, a.a, acum e toamnă da” și admirând soliștii mari de muzică populară am început să-i imit. Visam cu ochii deschiși că sunt pe scenă și deși brațele-mi erau goale și stinghere, spectatorii mei invizibili le umpleau de flori!
Mirosea cu adevărat a Crăciun numai când casa răsuna de colinde, venea primăvara când ascultam Vivaldi.
Scrisoare pe zăpadă mă ducea spre cer în plină ninsoare. Dacă fulgii dansau spre pământ, gândurile mele străpungeau scena plină cu balerini a cerului.

Și-am plâns când am auzit Odată am ucis o vrabie.

Și-am învățat că fiecare gen muzical are frumusețea lui și am prețuit mereu cântecul cu mesaj!

Și-am înțeles cel mai minunat lucru din lume: la artă au acces toți oamenii și toți copiii, chiar și cei săraci!
La asta s-au gândit și organizatorii celei de-a III-a ediții a Marilor Serate Muzicale ale Bucureștiului, din perioada 1-9 iulie, 2017.
Informații despre eveniment se pot obține de aici și ar fi minunat să dați un like paginii fiindcă este un lucru admirabil să dăruiești cuiva muzică de calitate!
Violoncelul, viola și pianul vor face viața tuturor mai frumoasă. Muzica demonstrează faptul că oamenii au fost făcuți să se iubească sincer unul pe celălalt și să-și dăruiască tot ce au mai bun și ce este mai frumos.
Compozitorul, textierul, interpretul, dirijorul se întrec în a ne dărui cântecul, iar inimile noastre trebuie să-l primească mereu cu deferență.
Un cântec interpretat cu patos te face să uiți de durere, de lipsuri, de trădări. El înlocuiește lacrimile cu zâmbete și umple golul din suflet care erodează existența.
 

Dormi, copile drag,
Mama iti trimite
Peste-al serii prag
Vise linistite.
http://Versuri.ro/w/x017

Dormi usor, usor,
Clipele tacute
Se opresc din zbor
Ca sa te sarute.