Nu căutați fericirea în lucruri imposibile!

Dintre toate relele pe care și le poate face omul cu mâna lui, cele mai grave sunt:
1) să se autocondamne să ducă teroarea morții în suflet cât trăiește
2) să caute propria fericire în lucruri irealizabile.
Viața este așa de scurtă și de provocatoare, încât morții îi ajunge ceasul din urmă! Cultul vieții rămâne unica soluție de a trăi demn și frumos, de a înfrunta în picioare toate încercările. Dacă ne îndoliem zilnic sufletul și-l destinăm morții, totul este pierdut.
Doar când vom descoperi că izvorul fericirii este în noi, vom primi atâta pace, cât să ne fie suficientă și pentru momentele tensionate.
A. Maurois afirma că:„Fericirea este răgazul dintre neliniște”. Ne putem oferi zilnic o cească proaspătă de fericire pe care să o preparăm din lucruri mărunte: cântecul păsărilor în zori, surâsul nevinovat și mâna caldă a unui copil, prietenii pe care ne putem baza, regretul tardiv al celor care ne-au rănit, viața care mai are resurse să ne curgă în trup...
Fericirea este fructul acesta mic de pe creanga cea mai apropiată de mine. Dacă nu o prind și nu o savurez, o voi pierde. Sunt oameni care culeg fructele aflate la îndemână și nu flămânzesc niciodată!
De ce să mă complic și să mă urc în vârful pomului riscând să-mi frâng gâtul, iar fericirea să-mi scape printre degete?
S-ar putea să tânjesc după fructul din vârf, iar când cade sau reușesc să-l prind, să constat cu amărăciune că este mâncat pe jumătate de păsări, viermănos sau uscat în partea care nu-mi era vizibilă.
Fericirea nu se află în banii aceia mulți, obținuți pe căi necinstite, care m-ar face să trăiesc în teroare, ci strict în ceea ce pot câștiga eu din muncă cinstită și mai ales în faptul că sănătatea îmi permite să fac asta.
Fericirea nu este femeia cu aspect de fotomodel sau zână, care-ți este inaccesibilă și căreia îi mai curg vopselele și încropelile de frumusețe când plouă cu găleata, ci în femeia care te așteaptă zâmbind acasă și care se coace de căldură în bucătărie să te aștepte cu masa pusă!
Fericirea nu este într-un castel pustiu, într-o vilă luxoasă unde fiecare se ceartă cu fiecare, ci acolo unde găsești pacea, iubirea, căldura care se numește ACASĂ!