Avem dreptul să judecăm copilăria altora???

Avem dreptul să condamnăm copilăria altora declarând-o urâtă și monotonă în mod solemn? Judecățile de valoare sunt eronate, când nu se iau în calcule circumstanțele.
Copilul  modern  petrece mult timp pe tabletă sau pe telefonul mobil, fiindcă își vede părinții cufundați în lumea virtuală. Încearcă să-i spună ceva mamei și aude pe ton răstit:
-Nu vezi că vorbesc la telefon?
Dezamăgit, încearcă să se refugieze în brațele tatălui, dar este respins brutal de observația:
-Nu mă întrerupe! Am ceva de rezolvat urgent. Pleacă în secunda doi în camera ta!
Sătul să cerșească atenție si iubire, copilul se pierde în lumea infinită a internetului.
Dacă nu-l iubește nimeni in lumea reală, micuțul se refugiază în mediul virtual.
-Ei, dar cum rămâne cu jocurile din aer liber ale copilăriei noastre, vor întreba cârcotașii? Copiii de astăzi nu știu să se joace! Stau cu ochii-n tabletă, cu căștile-n urechi și butonează.
V-ați întrebat cine este de vină pentru răpirea dreptului de joacă al micuțului? Cu zece probleme la matematică de scris, cu un comentariu sau eseu de două pagini la română de memorat, cu „școala după școală” și cursurile de engleză, pian, lego sau înot, copilul se simte bătrân la sfârșitul zilei!  Poate că pretenția nefondată de a-i trasforma în supraoameni va naște monștrii într-o zi, fără să știm ce este de făcut pentru salvarea umanității...
-Nu știu să asculte o poveste, domnule! Păi noi eram morți după basme.
Oare nu putem accepta schimbarea de raportăm totul la trecut? Nu vi se pare că sunt pe cale de dispariție și bunicii și părinții autentici care știau și spuneau povești?
-Eu umblam desculț. Învățam, munceam, nu aveam haine și mă mulțumeam cu o bucată de pâine, sună a reproș adresat copiilor actuali declarația unor bătrâni!
Unde este seninătatea de a nu dori nici dușmanilor lucrurile urâte care ne-au marcat viața?
Dacă totul se tehnologizează este normal ca și jocul și jucăriile, care imită la scară minusculă socialul, să suporte această transformare. Copilul de astăzi va fi adultul responsabil de mâine, care va trebui să opereze pe computer, să asambleze, să-și ușureze viața cu ajutorul roboților și aparatelor.
Fiecare epocă își lasă amprenta asupra copilăriei trăite-n ea. Nici într-un coșmar nu le-aș dori copiilor de astăzi lucrurile de care am fost privată eu. Nu am dreptul să le judec modul în care își trăiesc copilăria după trecutul meu!
Fii liber și fericit, copile, și trăiește-ți copilărie în așa fel, încât viața de adult să nu te prindă nepregătit!