marți, 20 iunie 2017

„Concordanța dintre programa de examen la limba maternă și viață”...

Întrebarea sună clar, răspicat, românește:
-Ce așteptări aveți de la firma noastră și de la postul pe care doriți să-l ocupați?
Proaspătul absolvent cade pe gânduri. „În ce gen literar s-o fi încadrând interviul de angajare și cum să argumenteze el alegerea? O fi epic, liric sau dramatic? Nu tocise el pentru examene toate șabloanele acelea și a luat notă maximă la proba scrisă, la ce-l mai chinuiesc cu întrebările?”
-Unde ați mai fost angajat anterior sau la ce acțiuni de voluntariat ați participat?
Și angajatorul verifică profilul psihologic al viitorului angajat, iar ele greșește fără să-și dea seama, etichetează negativ, răspunde la o întrebare cu o altă întrebare, demonstrează egocentrism sau, dimpotrivă un altruism care anulează stima de sine...
Este complet nepregătit și neputincios și se întreabă la ce-i folosesc toate subordonatele acelea invățate, că nu-l întreabă nimeni dacă este subiectivă, predicativă sau atributivă și la ce s-o fi chinuit el să numere litere și sunete, când cuvintele se leagă în enunțuri și se subordonează unei teme de dialog???
Liceanul a memorat zeci de comentarii de cel puțin patru pagini fiecare și nu știe să redacteze un referat după norme științifice sau să-și exprime iubirea și recunoștința față de cineva.
A studiat opt ani limba maternă și poate fi manipulat foarte ușor prin intermediul acestui cod lingvistic, de parcă ar fi o limbă străină. Are noțiunea de limbă literară, dar o folosește des pe cea vulgară...
Lipsa de concordanță dintre programa de examen și viață este o nuanță a formelor fără fond despre care vorbea Titu Maiorescu. Să sperăm că într-o zi, examenul scris la limba maternă va conține situații practice de viață la care absolventul trebuie să le facă față!