Sunt convinsă că nu există credință nici cât un grăunte de muștar în sufletele celor fanatici și exclusiviști, fiindcă Mântuitorul I-a mântuit pe tâlhari, a stat la masa vameșilor și fariseilor, a acceptat prietenia femeilor cotate ca fiind de moravuri îndoielnice.
Ar fi putut foarte bine să spună„Nu ești ortodox, în Iad cu tine! Nu vii la templu regulat, nu intru în casa ta și nu vreau să am de-a face cu tine”, dar nu a făcut-o!
Îl percep pe Dumnezeu ca fiind deasupra tuturor religiilor, areligios, asa cum un președinte de țară este apolitic. El conduce prin iubire și toleranță, numai oamenii iau decizii categorice în numele Lui. Unii sunt gata să și ucidă în numele Său, așa cum a făcut Petru, așa cum fac și astăzi unii care cred că pot impune cu arma forma de închinare. Dumnezeu ar fi putut să ne oblige să fim de o anumită religie, dar nu a făcut-o.
Ducând raționamentul mai departe, Dumnezeu ar fi putut să ia viața celor care nu aparțineau religiei adevărate, dacă Și-ar fi dorit să mergă pe această extremă sau să le taie accesul la hrană, lumină, apă și aer.
El susține cu forță democrația religioasă, în timp ce oamenii o minimalizează sau denaturează.
Oamenii își iau de la sine dreptul de a controla și deține puterea prin intermediul religiei, iar acesta mi se pare a fi cel mai mare păcat din univers. Este o formă de cutezanță ieșită din comun!
Nu este o formă de cutezanță să hotărâști, în calitate de muritor cine ajunge în Rai și în Iad?
Tu, om supus greșelii, te ridici să-ți judeci semenul și râzi de ceea ce crede el!!!
Democrația religioasă este de natură divină, de aceea oamenii nu ar trebui să o piardă sau să o denatureze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu