Cad atâtea vorbe din gurile oamenilor pe pământ de parcă ai scutura un păr copt peste care a căzut bruma...
Unele par mari și frumoase, dar la mijloc se ascunde viermele minciunii, al fățărniciei sau al manipulării.
Anumiți oameni vorbesc doar să se audă vorbind. Fie că aruncă expresii ambalate frumos, dar când se desface ambalajul ies la iveală obiecte stricate, fie că lansează o ploaie de pietre colțuroase în jur, fără să se gândească unde cad acestea și câte victime fac, sunt oameni care nu pot fi opriți din vorbit.
Mori neferecate: repetă până la epuizare ce-ai auzit a mia oară de la ei, etichetează, judecă, își dau cu părerea așteptând o reacție fascinantă pe fața ascultătorului.
Chiar și când este nevoie de liniște, de o pauză meditativă, omul atins de bruma vorbăriei își aruncă vorbele pe pământ...El vrea să domine lumea prin oratorie, chiar dacă nu stăpânește această artă, fiind doar un om cu gura mare, care nu cenzurează niciodată mesajele pe care le transmite în lume.
Cuvintele ne sunt mesageri trimiși în lumea mare, de aceea nu se cade să le irosim pe oricine. Uneori se cuvine să tăcem: să nu ne trimitem vorbele când gazda nu este pregătită să le primească!
Există și parteneri de dialog care provoacă. Dacă scuturi pomul încărcat de fructe, așteaptă-te să-ți cadă câteva și în cap.
Din atâtea vorbe care cad pe pământ, oare câte sunt cu adevărat de folos???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu