Propuneri colaborare
Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.
miercuri, 12 august 2015
Încrederea oarbă orbește
Riscul este la modă în societatea noastră bazată pe consum, de aceea persoanele circumspecte par demodate. Ca în orice problemă a vieții, echilibrul reprezintă soluția eficientă a problemei, dar să acorzi încrederea oarbă oricui înseamnă să fii orb. Mi-o amintesc pe sora mea, un copil, pe care-l duceam la oraș să învețe. Oraș mare, cu tentații și capcane la tot pasul. Aveam puțini bani pe care-i lungeam și împărțeam să ne atingem scopurile. Ea se oprea în fața fiecărui cerșetor și îi dădea un bănuț. O iubeam prea mult ca să o cert, dar m-am gândit că în ritmul acesta ajunge în mod sigur la faliment...
Mulți dintre cerșetori se complac în această situație, Este mult mai ușor să întinzi mâna, decât să transpiri. În spatele lor stau adesea băieți cu mașini scumpe, care le iau banii la sfârșitul zilei. Pentru un ban nemuncit se ung membre cu vopsea, se îndoaie piciorul și se pun textile, să pară retezat, se recurge la felurite tertipuri.
Naivii sunt testați și în rețelele de socializare. Din Ghana mă abordează un adolescent virtual. Îmi vorbește despre familia lui, despre lipsurile lor, iar eu mă înduioșez. Întotdeauna mă înduioșez repede. Săptămâna trecută eram în Romană, iar o tânără țipa de pe o pătură soioasă că moare de foame. M-am gândit că nu este drept să trec fără să-i dau ceva în ziua care se declanșase canicular și i-am luat suc și un pachet mare de biscuiți. Un domn a împărțit cu ea cornul din care mușcase. Cazul acela era real. Făptura neajutorată s-a înfipt cu lăcomie în alimente, se cunoștea că nu mâncase demult și i-am mulțumit lui Dumnezeu că nu m-a lăsat să trec nepăsătoare!
Tânărul din Ghana mă abordează zilnic. La început cred că are nevoie de cineva care să-l asculte, până când îmi spune că mă imploră să-i trimit o sacoșă cu orez familiei sale. Mă gândesc serios. O plasă cu orez nu este mare lucru. Îmi este milă de copiii și de oamenii care rabdă, nimeni nu ar trebui să rabde în lume! Îi cer adresa, hotărâtă să fac un gest de omenie, iar el îmi trimite numărul unui cont din bancă...
O doamnă infractoare din Canada mă solicită să o ajut să deschidă o afacere cu bijuterii la București, iar peste trei minute îmi spune că a pus la poștă mașina de făcut brățări și inele (de tras țeapă), iar eu trebuie să achit o taxă modică pentru a o primi. Altcineva mă cheamă în India în vacanță și se arată galant în a-mi cumpăra biletul de avion cu banii pe care-i virez eu în cont. Afacere de tipul: ”Degeaba a plecat trenul, că biletul este la mine...”
Oferte virtuale multiple pliate pe toate naivitățile și vulnerabilitățile...Întâlniri cu necunoscuți, invitații să-ți petreci vacanța în casele lor, deși pot fi psihopați, propuneri de afaceri după ce ești etichetată în fotografiile lor de familie și ți se declară statutul de cel mai important prieten și cea mai de încredere persoană din lume. Păcălirea omului de către om este un principiu la modă, iar când îți manifești reticența ești considerat demodat. Nu ezitați să blogați orice persoană care vă cere bani, trimite mesaje indecente și insistă să primească de la dumneavoastră poze în ținute lejere. Decât să fii considerat prost, mai bine demodat de circumspect!
https://books.google.ro/books/about/Facebook_sau_taraba_social%C4%83_a_pove%C8%99til.html?id=XsL-CQAAQBAJ&redir_esc=y
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu