miercuri, 12 august 2015

Respectul pentru client reflectă nivelul educației



Iulie, vacanță, cuptor încins, terase supraaglometare, viul clocotește...
Asfaltul topit radiază căldura solară, în timp ce razele fierbinți urmăresc nemilos trecătorii. În autobuze saună, în metrou și magazine aer condiționat. Cum trec așa prin Romană mă gândesc să-mi ofer o recompensă după ce la unul dintre restaurantele din Carrefour m-am simțit umilită pe banii mei. Cum a fost? La ora prânzului m-am așezat la o terasă să comand ceva ușor de mâncare și un Frappe. Știu că este o bombă de calorii, dar cum nu vin în fiecare zi la oraș, m-am expus de dragul senzației de fruct din Rai pe care o ai când sorbi o înghițitură, dacă băutura este pregătită conform standardelor...
Ospătarul un tânăr elegant, ținută atletică și educație de șmecheraș. Comanda mea era ușor de ținut minte fiindcă se compunea din două produse: Clătite cu pui și ciuperci și un Frappe Amaretoo. S-a întors după cinci minute aducându-mi un Expresso. Am crezut că a uitat de la mână până la gură ce i-am spus și cum nu doream să stric ziua cuiva, am început să beau nemulțumită din băutura caldă imaginându-mi senzația de gheață curgând pe gât. Au sosit și clătitele, așa cum le știam: gustoase, cu multă șmântână și cu rondele de lâmâie și verdeață. Dacă spiritul meu conciliant a fost parțial nemulțumit tacit, nota de plată m-a revoltat transformându-mă într-o păcălită vocală. Acolo scria negru pe alb: Frappe Amarreto, deși eu băusem o cafea. Mi s-a părut corect să-i spun celui care mă servise, nu pentru că aș fi plâns vreodată după cei 4 lei achitați degeaba, ci să nu se repete faza când voi mai trece pe la ei:
- Domnule, v-am rugat să-mi aduceți Frappe, iar dumneavoastră mi-ați adus un Expresso!
- Și nu a fost Frappe, a insistat să mă prostească în față?
- Vă rog puneți mâna pe pahar și convingeți-vă! Este cald încă.
- Dar eu le-am spus să facă Frappe!
Îi lipsea educația necesară pentru a spus un minim: ”Îmi pare rău!”, considera decent să arunce vina pe altcineva.
Plecasem dezgustată de la ei. Pentru prima dată eram complet nemulțumită, iar acum mă hătărâsem să intru la magazinul de haine Dika din Romană. Aglomerație mare. Hainele de vară, foarte elegante, sunt la reducere. Niște tricouri verzi îmi iau ochii. Sunt simple și atât de elegante, prin culoare, prin model, prin țesătură. Îmi aleg un tricou și merg la cabină. Chiar și acolo era coadă. După mine vine o doamnă cu brațele pline de haine. Înțeleg ce venituri poate avea și fac un pas înapoi. Mă gândesc că este o clientă veche, care aduce mult profit firmei, dar domnișoara de la cabina de probă o oprește elegant:
- Vă rog să nu vă supărați, dar doamna era înaintea dumneavoastră!
Nu conta că eu aveam un obiect pe care era posibil să nu-l cumpăr, ci nevoia de a trata în mod egal, cu același respect clienții. Am intrat fericită în cabină, iar tricoul venea ca turnat. Mi s-a părut mai frumos datorită gestului acelei angajate, l-am cumpărat și am plecat mai departe...