Bunătatea dusă la extrem face cel mai mare rău posesorului ei, fiindcă fericirea, nașterea și moartea sunt pe cont propriu. Întotdeauna este prudent să ai rezerve de sentimente, de investiții pentru tine însuți (însăți) și să nu faci risipă cu oamenii care nu știu să aprecieze. În societatea de consum, recunoștința este pe cale de dispariție nefiind nici măcar protejată de lege.
Care sunt riscurile omului bun?
1) Să fie etichetat ca fiind slab de înger, să se tragă de el la infinit, în toate părțile.
2) Să facă binele și să fie răsplătit cu răul, deoarece: ”nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, ca să nu fiu vulgară și să dau o altă definiție a facerii de bine...
3) Să-și sacrifice viața personală pentru fericirea altora, cărora nu le pasă.
4) Să fie falimentat fizic și spiritual din cauza slăbiciunii sale de a ajuta pe toți cei aflați în nevoie.
5) Să ajungă bătaia de joc a profitorilor, care să se victimizeze în fața lui și să râdă în spate de naivitatea acestuia.
Omul bun își judecă semenii după propria conduită, neluând în calcul actoria, șantajul emoțional, manipularea, tertipurile exploatatorilor bunătății duse la extrem. Chiar și în pilda Samariteanului milostiv, sentimentele pozitive sunt exercitate cu moderație. Și știți de ce? Fiindcă după ce îl salvează și îl duce la han pe cel prădat de răufăcători, binefăcătorul își continuă drumul său în viață...
Nu renunțați niciodată la fericirea personală pentru a rămâne alături de cineva care vă exploatează excesul de bunătate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu