Proiecții deformate ale iubirii

Doar iubirea adevărată este una și bună, în rest sentimentul suferă proiecții mai mult sau mai puțin deformate ale minții noastre.
Anumiți oameni detestă dă fie sufocați. Vor spațiu, vor libertate, de aceea mesajele pe telefon sau apelurile celui drag sunt etichetate ca fiind mijloace de control. Ații, dimpotrivă se simt neglijați dacă trece o zi fără să fie băgați în seamă. Există ”parteneri” care uită când este ziua ta și toți prietenii îți fac urări, numai cel de la care te aștepți ignoră evenimentul. Despre un cadou sau o floare...ce să mai zici?
Zilele trecute îmi povestea o prietenă căsătorită de curând câtă dezamăgire a înghițit de ziua ei. Lucrurile s-au petrecut așa: de dimineață soțul i-a cerut o pungă de cadouri. ”Este pentru mine”, a îndrăznit ea să spere, deși i s-a părut cam lipsit de diplomație din partea lui. ”Putea să cumpere cadoul cu pungă cu tot din oraș, dar mă rog, intențiile lui sunt bune, nu are rost să despic firul în patru”.
Pe seară a invitat-o în oraș. S-au plimbat de mână pe străzi și prin parcuri. N-au intrat nici în cofetărie, nici în restaurant. ”Nu-i nimic, avem de toate acasă” s-a consolat ea. După ce s-au întors, el i-a zis: ”Pregătește-te! E ziua vecinului! Mergem să-i ducem cadoul.” Revoltată, ea l-a întrebat dacă nu cumva a uitat ceva important, iar el i-a răspuns:
- E ziua ta, dragă, dar nu te-am scos în oraș? Ce mai vrei?
Iubirea adevărată înseamnă atenția acordată celui de lângă tine: în clipele de fericire și în clipele dramatice ale vieții lui. Iubirea adevărată înseamnă să nu-l scoți din suflet pe cel căruia i-o acorzi toată viața.
Știind că ador să colecționez povești de viață, un alt prieten îmi relatează ce înseamnă să iubești cu adevărat.
Un ziarist a fost cinci ani cu o fată frumoasă, venită în București din Ardeal, dar viața i-a despărțit. El nu a încetat să o iubească nici când ea s-a căsătorit și a adus pe lume celuilalt bărbat o fetiță. Zilele trecute, femeia a murit la 35 de ani. Copleșit de durere a plâns-o toată noaptea și nu se poate consola cu dispariția ei: ”Îmi plăcea să o știu acolo, deși nu mai era demult a mea. Crede-mă că o sunam și acum de 8 Martie și de ziua ei. Am ținut mereu legătura ca doi prieteni buni, dar eu nu am încetat să o iubesc...Ce mă fac acum? Ce mă fac fără ea???”
Iată că iubirea adevărată există, dincolo de proiecțiile deformate ale acestui sentiment din mințile noastre. Ea continuă și după moartea celui căruia i-am dăruit-o...
Mai știu că au existat soți care și-au adus amantele în casă când soția zăcea în pat fiind condamnată la o boală necruțătoare, iar pe alții i-am văzut cutreierând satele să se însoare la o lună de la înmormânatare!!!