Proba de maturitate

În societatea actuală, să trăiești pe cont propriu reprezintă proba supremă de maturitate. Ce înseamnă să fii pe cont propriu? Să acționezi de pe poziția de neafiliat politic, să nu faci parte din niciun grup sau nicio ”bisericuță”, să încerci să obții dreptatea în mod individual, să te ridici prin muncă...
Să te ridici prin muncă???Dar e absurd. Munca te cocoșează, în timp ce oamenii care nu muncesc, dar speculează sistemul de relații, oportunitățile, informațiile radiază de bunăstare.
Lucrurile se întâmplă ca în poemul ”Noapte de decemvrie” a lui Alexandru Macedonski. Cel care alege drumul drept pentru a ajunge la Meka se prăbușește la porțile cetății, în timp ce cerșetorul șchiop intră triumfător în cetate, fiind a ales umbra și drumul ocolit.
Chiar dacă ai în mână cartea necâștigătoare a vieții, faci o manevră și i-o pasezi partenerului de joc, nimic mai simplu!!! Să se spele pe cap cu tot ce este mai rău sau mai dezgustător în lume, fiindcă ”nu este de-al nostru”!
Detestabila complicitate este rezumată scurt în câteva cuvinte:”ești de-al nostru” urmată de-o duioasă mângâiere pe creștet”...
În cazul în care dorințele nu sunt satisfăcute, chiar dacă ”ești de-al nostru” se poate recurge la grupul de presiune consangvin: aduci părinții de-acasă, mobilizezi frații și surorile, unchii și mătușile.
Apoi se aplică principiul ”Domnul și doamna cutare merită tot ce-i mai bun”, fie și din motive invocate de titulatură sau căsătorii cu diferite profesii, la care se adaugă: ”este de-a noastră”, în timp ce individul singur, retras dă proba maturității în fața lor.
Și ar fi imatur din partea lui să nu se supună!!!