Frumusețea vie este cea mai importantă fiindcă nu se poate conserva, formele sale sunt variate, se află în proces permanent de reîmprospătare, adică vor fi mereu ființe și flori frumoase pe pământ și ea impune aprecierea în asamblu. Dacă prin absurd am putea lua ochii de la o persoană, părul de la alta, conturul buzelor de la următoarea, corpul de la cea care urmează tot am realiza că lipsește inteligența, fărâma de suflet care face să scânteieze frumusețea ideală...
Tocmai de aceea frumusețea se cade să fie apreciată la pachet: dacă ochii sunt frumoși, înseamnă că și privirea este sublimă, iar izvoarele sufletului se reflectă în ea. Un om este frumos, dacă știe să se facă frumos.
Frumusețea fizică este nulă dacă nu este secondată de cea spirituală.
O inimă otrăvită schilodește trăsăturile perfecte. Gesturile reprobabile ale oricui provoacă dezgust, chiar dacă are chip de zână. Oamenii care analizează doar exteriorul demonstrează faptul că sunt complet lipsiți de suflet, că nu se poate conta pe ei în clipa în care frumusețea dispare.
Te poți îndrăgosti de o fotografie? Dar știi de ce poate fi capabilă persoana care surâde îngerește când se înfurie? Ai auzit-o vorbind? Ai surprins-o în momentele de criză? Ai luat în calcul și retușurile din photoshop?
E amuzant să observi cum oamenii se îndrăgostesc de o pereche de sâni imenși fără să știe ce inimă bate sub ei sau ce complicații pot genera silicoanele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu