Așa cum păsările fac antrenamente de zbor cu puii lor înainte de a pleca în țările calde la fel părinții și societatea ar trebui să-și inițieze copiii pentru viață.
Copiii nu știu nimic despre cum pot para loviturile nedrepte ale semenilor, despre cum să-și ascundă suferința pentru a nu le fi zgândărită rana permanent sau cum să-și neegocize succesul.
Li se induce eronat ideea că lumea este dreaptă și bună, iar în momentul confruntărilor aceștia devin imobili de uimire. Tot ce li s-a predicat în școală și în familie se dovedește fals, iar copiii, deveniți între timp maturi, se simt trădați descoperind cu stupoare că au fost mințit în atâția ani...
Copilul nu trebuie speriat cu ororile vieții, ci trebuie să știe adevărul. Părintele este cel mai îndreptățit să-i vorbească despre importanța vieții și demnitatea de a o trăi frumos. El trebuie să fie prevenit că anii frumoși nu se mai întorc niciodată, că nenorocirea ne pândește la colț, că trăim, iubim, urâm și murim pe cont propriu!
Copiii au nevoie de dragoste, de hrană, de jucării, dar și de lecții practice de viață. A arunca în lume un copil nepregătit este o formă de cruzime fără precedent, cu atât mai mult cu cât este propriul copil.
Salvați copiii până nu este prea târziu antrenându-i zilnic pentru viață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu