Mitocănia virtualizată

Mitocănia scapă de sub control, fiindcă posesorul ei nu are limite. I se pare că este centrul universului și începe să împartă coate și sudălmi cu autoritatea pe care i-o dă lipsa de finețe. Mitocanul intră încălțat în viața ta și știe să se mute în mediul virtual când este cazul invadându-ți intimitatea! El lasă urme de noroi pe pagina ta din rețelele de socializare, se bagă în seamă etichetând, postează comentarii acide, îți poruncește să stai de vorbă cu el, chiar dacă nu ai timp sau consideri că nu ai ce discuta cu el...
Mitocanul moare de grija altuia, de parcă Dumnezeu i-a trasat responsabilitatea întregului univers...
Îl recunoști ușor fiindcă nu se oprește la stop, întreabă și afirmă orice, conduce către scandal, împarte coate în stânga și-m dreapta.
Mitocanul rânjește și-i poți vedea prin gura deschisă toată mizeria din suflet, dar lui îi place să fie de temut.
Dacă este puțin școlit, își pune lupa și caută motive de ironie ieftină. Când greșesc alții i-ar condamna la moarte pentru încălcarea unei reguli gramaticale, când greșește el, nu a văzut bine tastatura sau „a greși este omenește”.
Fiecare dintre noi am întâlnit cel puțin un mitocan fiindcă sunt omniprezenți și insistenți. Cunoașteți semnalmentele acestora, de aceea când îi vedeți, treceți pe celălalt trotuar! Mitocanul transformă și salutul într-o mitocănie!!! Singurul lucru bun este acela că maladia nu este contagioasă decât dacă este consimțită...