Cred că fiecare și-a pierdut capul de mai multe ori în viață. Deși credea că-l poartă pe umeri, când a scotocit după o rațiune sau o idee, a constatat că-i lipsește. Sunt multe circumstanțe în viață care ne determină să pierdem ceea ce prin definiție se află mereu la purtător, iar când cei din jur constată incidentul nu se mai opresc din șoptit...
Fie că este destul de curajos să recunoască, fie că nu, acest lucru se întâmplă fiecărui om în viață. Cei care joacă teatru foarte bine dau impresia că au rațiunea în buzunarul mic întotdeauna...
Momentul 0, oricât l-am regreta nu poate fi șters. Este așa o țesătură de secunde, exigența de neînduplecat a timpului, plus atitudinea noastră de a ne arunca înainte cu capul, încât nu se poate reveni asupra greșelilor.
Partea plină a paharului este că didactica erorilor este cea mai eficientă, chiar dacă este cea mai dureroasă.
Tot aici se încadrează și constatarea că trebuie să ne regăsim și să pășim cu demnitate înainte spre covorul roșu.
Se-ntâmplă oricui să-și piardă capul pentru câteva secunde, pentru câteva zile, dar să-l regășești, să-l scuturi bine și să-l porți cu demnitate spre succes este deja o fiță!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu