Viața este un șir neîntrerupt de competiții la care ești obligat să participi sau la care te înscrii fiindcă porți sânge și date de campion.
Se întâmplă deseori ca lupta pe care o duci să fie lamentabilă. Toate atacurile să fie parate, arbitrul să-l favorizeze pe contracanditatul tău, cei care au pariat pe tine să te conteste fiindcă pierd pe mâna ta. Uneori, ca și în viață, alergi de unul singur și ieși pe locul doi...Loviturilor fizice li se adaugă cele morale. Plin de sânge și acoperit de umilința eșecului ai momente când lași lacrimile să-ți curgă pe obrajii de campion, fiindcă ținteai un loc pe podium și ai trecut linia de sosire la un sfert de oră după ceilalți.
Orice ar fi, un competitor trebuie să știe și să-și asume următoarele aspecte ale vieții:
-campionii stau în genunchi de multe ori până ajung să asculte imnul cântat în onoarea lor, mai ales la antrenament cad de multe ori, dar se ridică având în gând numai medalia de aur.
-cine renunță este pe jumătate mort. Competiția este cheia vieții și a tinereții.
-este mai important să faci o competiție curată, decât să câștigi trișând (dopaminele sau ajutorul arbitrului sunt semne ale slăbiciunii și lipsei de caracter)
-nimic nu este pierdut, dacă ești viu la sfârșitul confruntării. Doar pierderea vieții este ireversibilă, micile înfrângeri ale vieții pot fi transformate în câștiguri fabuloase dacă există determinare!
-nu este cinstit să fii singurul câștigător, de aceea premiile se mai iau și prin rotație.
-arbitrul care te-a nedreptățit și sportivul care te-a învins pe nedrept vor avea mustrări de conștiință.
Oricât de lamentabilă ar fi fost ultima ta participare într-o competiție, Campionule, nu ai timp să-ți plângi de milă! Începe antrenamentul a doua zi după ce ți-ai lins rănile și fii atât de bun, încât să nu fii învins nici de arbitrii, nici de toți sportivii din lume, nici de dopamine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu