joi, 28 aprilie 2016

Festivalul Filmului European, arhivă culturală peste timp


 Dacă i-aș spune unui copil că am crescut fără tabletă și nu existau decât puține telefoane fixe în sat, la casele celor bogați, nu m-ar crede. Aproape nici mie nu-mi vine să cred că pot trimite prin eter manuscrisele mele editurii, că pot vorbi  instant cu sora mea care-și petrece concediul in Grecia, că se pot face fotografii fără film și îndelungatul proces de developare... Tocmai de aceea avem nevoie să arhivăm ceea ce trăim în mod colectiv, nu individual.
Să ne arhivăm memoriile, greutățile, revoluțiile, atentatele, suferințele generate de o iubire imposibilă sau de risipirea iubirii pe cei ce nu merită!
Să conservăm realitatea prin cinematografie!
De ziua ei, Europa ne învită de 20 de ani la un ospăț al filmelor sale, iar unui eveniment atât de frumos nu pot decât să-i doresc viață veșnică! Să se bucure de peliculele-arhivă toți cei ce vor veni după noi!
Prin intermediul imaginilor, călătorim în Irlanda, Danemarca, Germania, Republica Moldova, ne reîntoarcem în România, apoi plecăm din nou în Franța, Slovenia, Belgia, Austria, Polonia și Bulgaria!
Un circuit al artei de neuitat! 
Sincretismul cultural, adevărată catedrală ce surpinde spiritul european, m-a cucucerit!
Fie ca Festivalului Filmului European să i se ofere ceea ce merită: tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!