Cuplu antonimic existențial, dependența nu se poate percepe în afara independenței și invers. Suntem dependenți de mediul în care trăim, deși ne proclamăm independența. Credem în independență fiindcă forța superioară nouă, este așa de generoasă, încât ne-a oferit ca dar suprem demnitatea alegerii. Chiar dacă apucă, pe un drum greșit, nu vine niciun călău să ne decapiteze pe loc, nu suntem trăsniți sau luați de guler și aruncați pe veci în temniță, ci consecințele neascultării se manifestă în timp.
Gândim autonom, ne pretindem independenți, dar nu putem fără internet, mijloacele de informare în masă, fără apa pe care-o bem și aerul pe care-l respirăm, fiind concomitent: dependenți și independenți.
Libertatea? Se mărginește la îndeplinirea cu bucurie a rolurilor sociale și familiale, la ceea ce permite bugetul, la raza de acțiune trasată de statutul social. Suntem dependenți de resursele naturale, de timp, de starea de sănătate a noastră și a celor apropiați!
Există momente când ne credem mai independenți decât cei mai slabi din jur și atunci comitem greșeala de a-i face dependenți de noi. A atenta la independența unui semen înseamnă a-l omorî pe jumătate. Părinții nu au dreptul să-și crească pruncii în spiritul supușeniei totale, nici să trăiască în locul acestora.
Sistemul de învățământ ar trebui să pregătească personalități independente de o programă, de un timp dedicat învățării, fiindcă aceasta are loc de-a lungul întregii vieți.
Adevăratul triumf al independenței are loc atunci când respectăm dreptul celorlalți de a acționa autonom, când nu atentăm în niciun fel la independența lor! Dependența materială sau spirituală a unei persoane de alta nu-i face cinste și reprezintă un risc de avarie, dat fiind dinamica relațiilor interumane. Granița dintre dragoste și ură, prietenie și dușmănie este alarmant de fragilă.
Și da, alpinistul spiritual învață de mic că trebuie să urce singur Golgota încercărilor vieții, fără să-i care cineva crucea sau bagajele către vârf!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu