miercuri, 13 aprilie 2016

Când dragostea te duce la Algarve...

Devenisem dependent de Facebook de când o cunoscusem pe portugheza din Algarve, cu ochii de măslină lucioasă, cu ten creol și păr negru strălucitor des și ondulat. Formele ei erau ca țărmurile cu nisip fin, spălate permanent de valuri dantelate ale Atlanticului. Se ghiceau prin veșminte ca niște promisiuni de ceasuri sacre de iubire...
Ea îmi vorbea de plaiurile natale: cea mai sudică regiune a Portugaliei, scăldată în aurul soarelui 6 luni pe an, paradisul acvatic al turiștilor din lumea întreagă! Aici se găsesc cele mai frumoase și sălbatice plaje de pe planetă.
Stabilisem să-mi petrec concediu de vară cu ea, pe plaja Praia Camilo. Raiul cuplului adamic era captiv între pereții înalți colorați în galben-ocru și pentru a pătrunde pe poarta strâmtă trebuia să cobor câteva zeci de scări din lemn, dar pentru liniștea perfectă din jur și pentru faptul că în vecinătate nu erau nici terase, nici restaurante sau magazine, merita tot efortul din lume! Ea povestea, iar eu visam cu ochii deschiși și-i mângâiam imaginar trupul perfect de zeiță...Seara urma să ne întoarcem acasă, în Faro, oraș care adăpostea 40 000 de suflete, din care unul era destinat să fie sufletul meu pereche!!!
Mă vedeam deja mergând la braț cu iubita de pe Facebook prin port și prin centrul istoric, iar bărbații, vineți de invidie, îi sorbeau pașii zânei mele.
Toată iarna ne-am jurat iubire veșnică și ni se părea așteptarea o eternitate. Primăvara a trecut mai ușor, cu ploi și vânturi îndrăznețe și mii de flori prin grădini. Eu mă vedeam îngenunchind în fața ei la aeroport și cerând-o în căsătorie. Pentru ea aș fi rămas în Portugalia. „Doamne, dacă are o livadă de portocali, lămâi și măslini sau un lanț de restaurante în Faro, să fie și bogată pe cât este de frumoasă, om mă fac!” (De parcă nu eram om!) Gândindu-mă că investesc în viitorul meu am căutat bilete de avion cu trei luni înainte.
Am făcut um împrumut pentru inelul din aur roz, cu diamante, pentru cadouri pentru viitoarea mea familie și excursie...Investeam în viitorul meu. I-am spus să mă aștepte la aeroport cu numele meu scris pe pancartă, iar pancarta să o țină în dreptul chipului până când va auzi că-i voi spune:„Faro”! Era un ritual bine pus la punct. Îngenuncheam în fața ei cu imensul buchet de trandafiri în față și gata să-i ofer inelul, iar ea să rămână cu imaginea mea cerându-i public inima pe aeroport în genunchi!
Și iată-mă ajuns pe tărâmul făgăduinței! În curând voi pune mâna pe pâine și pe cuțit, pe lanțul de restaurante și pe livezile cu portocali, lămâi, smochini și măslini! Îmi voi acoperi creditul făcut la plecare și voi avea bani să trăiesc în lux toată viața! Ce bine că mă gândisem să fac impresie și îmi asigurasem cazare la Monica Isabel Beach Hotel!

Pe aeroportul din Faro mă aștepta o pancartă mergătoare care avea numele meu scris pe ea și multe, multe inimioare. Ochii din spate mă urmăreau vii, fiindcă porțiunea din spatele lor era decupată. Va urmări toate mișcările mele, dar asta este!
M-am apropiat de iubirea vieții mele, am îngenunchiat, ea a apărut în toată splendoarea din fața ascunzătorii, iar eu am rămas mut de uimire în genunchi, în timp ce oamenii din aeroport râdeau în hohote...

Dragostea m-a dus la Algarve, dar nici acum nu regret! Am admirat priveliști minunate, m-am plimbat pe ulițele pavate ale centrului istoric din Faro, am stat ceasuri întregi pe terase și plaje și am avut un concediu de vis! În țară am avut de achitat un credit fabulos, dar a meritat efortul!