Spațiu al nepotrivirii, societatea în care trăim ne provoacă traume fizice sau morale fără precedent, de aceea, așa cum pomii renasc în fiecare primăvară și noi, oamenii, avem nevoie de renaștere fizică și spirituală mereu.
Suntem dinamici prin condiția de muritor pe care am primit-o la naștere.
În permanență ni se schimbă gusturile, ne cresc pretențiile, învățăm din experiențele de viață pe care le avem, pierdem prieteni vechi și câștigăm noi simpatii.
Schimbările permanente la care suntem supuși ne obligă la adaptări pe măsură, la reinventări și renașteri în ultimă instanță! Cine nu acceptă să se adapteze moare puțin câte puțin în fiecare zi. Nici impasibilitatea, nici lamentația, nici revolta nu vin cu rezolvări.
Chiar mintea noastră este un fel de „pat al lui Procust” determinându-ne să ne dorim imposibilul, să facem din viața noastră o alergare de viteză, fără să ne ofere o pauză de-o bucurie și ne trezim părăsind epuizați competiția. A renaște înseamnă a accepta constructiv noua etapă sau noul statut și a te adapta noilor condiții de viață cu seninătate.
Fiecare vârstă are frumusețea ei, fiecare lecție primită importanța ei, chiar și dușmanii au un rol hotărâtor în viețile noastre. Trădătorii ne sporesc vigilența, profitorii ne vor face mai circumspecții, clevetitorii ne vor determina să ne cenzurăm mesajele...
Renaștem din fiecare confruntare, din fiecare competiție la care participăm și din fiecare eșec. De noi depinde totul. Cât suntem vii totul se poate repara cu voință. Doar în legende Pasărea Phoenix renaște din propria cenușa, de aceea să ne păstrăm viu sufletul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu