joi, 28 aprilie 2016

Oamenii care ne ajută să ne dezvoltăm



Oamenii care ne ajută să ne dezvoltăm sunt o adevărată sărbătoare, în timp ce aceia care ne atârnă pietrele criticilor nefondate de picioare sunt un blestem existențial. Societatea, adevărat parteneriat al supraviețuirii, este un mozaic de comportamente. Unii nu întreprind nimic și nu-i lasă nici pe cei din jur să se dezvolte. Adepți ai fatalismului îngust, consideră că orice ar întreprinde nu se pot salva de la sărăcie, de la mediocritate, de la neștiință, de la rutina și inechitățile vieții.
Este dreptul lor să aleagă pasivitatea, dar să nu îndrăznească să spere că aceasta reprezintă vreo cale de mântuire din fața problemelor vieții!
Alții te împiedică să te dezvolți, fiindcă vor considera că ei nu vor mai avea loc, dacă tu te extinzi. Și cum s-a inventat roata, cineva a și pus un băț în ea!!!
Și totuși mesianismul în oameni există. El se concretizează în acel umăr pus pentru ca tu să te poți urca în copac să culegi roadele, în vorbele de încurajare când te afli la pământ, în admirația sinceră față de munca ta!!! Orice colac de salvare întins, orice cuvânt constructiv este fărâma de divinitate ce se află în semenul nostru...