vineri, 22 aprilie 2016

Telenovela marca Provident

Fuseseră crescuți amândoi printre picioarele tarabagiilor, înfășați pe mesele de piatră ale pieței, alăptați între doi clienți ce veneau să cumpere un mănunchi de pătrunjel sau ridichi. Copii amărâți, care nu s-au jucat decât printre brazdele de ceapă, deprinși să smulgă buruienile în loc să alinte păpușile sau să se întreacă pe piste cu mașinuțele de jucărie...Dulciuri? Le-ar fi mâncat cu ambalaj cu tot. Locuință modernă? O colibă acoperită cu stuf, imperiu al certurilor și al greutăților...
Un lucru era cert: fata cu păr blond și ochi albaștri și băiatul brunet cu ochii verzi au crescut împreună și nu puteau trăi unul fără celălalt. Visau amândoi cu ochii deschiși la un viitor prosper, fără albinele de care fugeau vara când acestea invadau tarabele cu fructe, fără mirosul de legume aflate în descompunere.
Crescuseră mari și aveau nevoie de multe lucruri. Părinții îmbătrâniseră, afaceriștii care țepuiau producătorii îi alungaseră din piață luându-le marfa pe lucru de nimic, așa că îmtr-o zi, ea a apărut cu o tavă de gogoși proaspete printre oamenii care o crescuseră, strigând:
-Ia gogoașa-nfuriată!
În urma ei, venea el:
-Și cârnatu' la băiatu!
Oamenii au râs de inventivitatea lor, dar le-au făcut vânzare. Fiindcă tinerii își croiau un viitor ilicit în care credeau, garda financiară le-a dat un avertisment la început, apoi le-a aplicat o amendă usturătoare.
-Asta ne lipsea, spuse fata! Am zis că ne cârpim și mai mult ne-am rupt.
-Vom vinde gogoși și cârnați și la „academie”, spuse mai optimist tovarășul său de copilărie chinuită...
-O, Doamne, cum să merg la Academie când nu mi-am terminat nici liceul?
El i-a explicat totul pe înțeles, apoi la televizorul vechi la care se uitau în timp ce beau „un zaț” s-a dat reclama care avea să le schimbe viața.
-Ce-ar fi dacă am studia atent oferta celor de la Provident, iar din bani ne-am plăti amenzile și ne-am deschide un fast-food în piață în care să vindem gogoși și cârnați, spuse el care avea întotdeauna optimismul la purtător?
-Cine ar împrumuta un coate-goale, întrebă descurajant ea?
-Dincolo de împrumut cei de la Provident dau viață celor mai ambițioase proiecte și năstrușnice idei! Ce ne constă să încercăm? Putem suna la 021 2757575 sau 021 9877 sau trimitem un SMS la 1805 și ne contactează ei! La alte bănci trebuie să te duci la sediul lor, iar funcționarii îți radiografiază potența finaciară prin haine. Dacă ne-ar vedea tocurile de la pantofi scâlciate și hainele tocite, ne-ar invita elegant afară, spunându-ne:„Cu ce vă plătiți ratele, pârliților, când vi se vede pielea prin răritura hainelor?”
 La Provident completăm formularul de împrumut și solicităm banii acasă. Eu zic să luăm 10 000 de lei pentru o perioadă de 18 luni, cu o rată lunară de 737 de lei.
-Ți-a pus cineva iarbă în țigară, dragule? Tu ai luat Mariana (marihuana în limbaj de cartier)?
-De unde bani de droguri, iubito, când am fiert cafeaua asta a treia oară? Dar jur că vom deveni atât de bogați, încât vom bea cea mai scumpă cafea din lume!
-Aoleu, decât să-mi dai cafea din excremente de maimuțe, mai bine zaț!
Au aplicat în glumă pentru credit, iar banii au sosit. Au rămas nopți de nesomn și muncă titanică. Toate cheltuielile au fost achitate, ratele onorate la timp, fast-food-ul din piață fiind cel mai căutat pentru calitatea produselor. Acum soțul și soția vin la localul lor cu o mașină de lux, au șofer și sute de angajați, dar nu au uitat de unde au plecat. Se opresc în piață, vorbesc cu oamenii printre care au crescut, de sărbători le oferă gustări și cafea caldă.
Și printre tarabe și sute de indivizi care curg valuri-valuri, aud vocea amintirilor:
-Ia gogoașa-nfuriată!
-Și cârnatu' la băiatu!
-Nu da banii pe prostii/Ia gogoașă la copii!