Micul sportiv știe să facă tărăboi, deși nu a câștigat vreodată o competiție în viața lui. Se duce la masa juriului și urlă:
-De ce i-ați acordat medalie lui X? Alte evoluții au fost mult mai creative.
(A se citi în continuare: „Eu meritam să câștig!”)
De la arbitrii, pleacă glonț către podium. Este gata să ia premianții de mână și să-i dea jos, se-nfige să le tragă medaliile muncite de la gât. Le inventează greșeli, se face că nu pricepe motivele pentru care au fost aleși. Micul sportiv, la figurat, în loc să-și perfecționeze propriile exerciții, caută nod în papură evoluțiilor altora, tocmai de aceea este greu de crezut că va reuși să învingă sau că va ști cum să se comporte în postura de câștigător...
Micul sportiv nu va cădea niciodată în genunchi fiind epuizat de muncă și de neșansă, fiindcă își conservă energia. Este mai ușor să-i vâneze pe ceilalți, decât să muncească până la epuizare și să obțină o medalie.
Micule sportiv, muncesc mult și câștig pe merit tot ce am! Stai departe de mine când sunt pe podium sau sunt pe genunchi! Nu-mi place circul, ador munca și competiția, de aceea nu mă voi coborî la nivelul tău.
Este ultima dată când îți scriu și te sfătuiesc să-ți vezi de-ale tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu