Orice om are momente când are nevoie de ajutor. Unii cer insistent să li se întindă o mână, alții sunt gata să moară acolo, căzuți decât să implore mila altora. De cele mai multe ori solidaritatea umană este funcțională, astfel încât va fi ajutat și cel care nu spune că are nevoie de suportul material sau spiritual al celor din jur.
Un om puternic îi roagă pe ceilalți să-l ajute în numele instinctului de conservare și al supraviețuirii codate genetic, fără să facă din asta o obișnuință.
Nu este o rușine să decazi financiar, să intri în depresie sau într-o zonă de eclipsă socială. În numele apartenenței la umanitate, cei din jur sunt datori moral să ajute, dar principiul cerere-ofertă să funcționeze prin rotație.
Oricât i-ar fi de drag să fiu ajutat, ca om ce se pretinde puternic, după depășirea situației limită, trebuie să-i ajute și el pe ceilalți.
Oamenii puternici recunosc când au nevoie de ajutor, îl cer elegant celor din jur, iar după restaurarea situației știu să fie recunoscători tuturor.
Am cunoscut oameni pe care i-am ajutat, despre care știam sigur cât de mult au primit de la ceilalți, dar erau așa de slabi din punct de vedere moral, încât negau totul. Este complet lipsit de demnitate cel care nu are curajul să recunoască faptul că i s-a întins o mână și că a progresat datorită oamenilor de bine din jurul său.
Și ingratitudinea este de natură omenească, așa că am văzut oameni slabi care-și urăsc de moarte binefăcătorii și îi vorbesc de rău de câte ori au prilejul, deși nimeni nu i-a ajutat atât de mult cum au făcut-o ei!
Sunt un om care am fost ajutat și m-am străduit să ajung în postura de a ajuta de dragul celor care mi-au întins mâna când eram la pământ. Consider că acesta este omagiul suprem pe care pot să-l aduc celor care au pus umărul la devenirea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu