marți, 16 august 2016

Solidaritatea umană salvează Regata Marilor Veliere


Comandantul echipajului ne-a strâns pe punte. Deasupra catargului pescărușii roiau ascultându-i indicațiile, marea ne răsfăța cu miros de alge, pește și scoici, soarele toamnei ne mângâia pe creștet.
-Doamnelor, vă rog să ascundeți oglinzile în timpul călătoriei. Cochetăria dumneavostră s-ar putea să ne coste scump, ne spuse lupul mării hotărât. Povestea cu oglinda arzătoare a lui Arhimede nu este un mit. Riscați să proiectați razele soarelui în pânzele noastre sau ale vecinilor și să ne trezim în flăcări.
„E depășit și țicnit, săracul”, îl evaluam cu nemulțumire. Blestemam momentul când vizitând în ultimele zile de vacanță cele 14 nave din portul Constanța, m-am indrăgostit de vasul acesta clasa A, iar conducătorul lui mi s-a părut neînfricat și am ales să călătoresc pe mare cu el, în Rusia și în Bulgaria. Se părea că ne conduce sigur în brațele Țarului Nicolae...
-Vă interzic să fumați, domnilor, spuse pe ton poruncitor! O țigară uitată aprinsă sau aruncată aiurea poate însemna incendiu pe mare și naufragiu. Fiecare să declare numărul hainelor de schimb și să înregistreze cearșafurile din cabină!
Iată-ne numărându-ne rochiile, cămășile, pijamalele și verificând cearșafurile. Așa ne trebuia dacă între 8 și 11 septembrie, 2016 ne rugasem de el cu cerul și cu pământul să ne ia cu el în timp ce vizitasem gratuit navele. Regata Marilor Veliere însemna explorarea mării în compania căpitanului nebun? De ce ne inventaria hainele, nu cumva dorea să ne țină dezbrăcați pe navă? Era pirat, individ deviant care ne va jefui de tot ce avem?
Cu cât era mai vigilent, cu atât fumau bărbații pe furiș, iar doamnele foloseau oglinzile și fardurile. Într-o noapte, când vântul sufla cu putere am văzut flacăra cuprinzându-se velele. Cineva aruncase o țigară aprinsă în ciuda căpitanului pe vele, iar acestea s-au aprins instantaneu.
El era la post. Apa mării a fost folosită pentru stingerea vâlvătăii de deasupra capetelor noastre. Apoi au fost strânse hainele și cearșafurile inventariate. Nimeni nu a dormit pentru a ne salva viața. Femeile au legat velele cu sfoară, bărbații se urcau să le lege și să le fixeze, căpitanul îi supraveghea pe toți.
-Am jurat să vă aduc pe toți în viață în port și îmi voi ține promisiunea. De data acesta nu vă mai iau pe încredere, ci voi confisca personal țigările și oglinzile pe care le voi arunca în mare. Acum mai credeți că sunt țicnit și depășit de situație, dragi călători?