Oameni care au fost...

 (Sursa fotografiei aici)


-Mi-amintesc de M, spune Vasile. Lucram la o casă lângă ea, iar proprietarul a spus:„Du-i bătrânei toate lemnele rămase de la renovare, să se-ncălzească și ea la iarnă!” Era săracă, lipită pământului, dar după ce i-am cărat lemnele, mi-a spus:

-Stai să te cinstesc, mamă!
Avea aproape 90 de ani, A făcut repede o cafea, a pus-o într-o ceașcă în care era praful de două degete și mi-a pus și țuică într-un păhărel. Nu am putut să le beau, dar gestul ei mi-a mers la suflet. Am mulțumit, le-am luat și le-am aruncat mai încolo. Am cunoscut oameni mult mai bogați care nu-ți dau niciun pahar cu apă.
-Ei, da. Eu mergeam la lucru în satul acela arhaic, iar ea era mai tânără. M-a chemat în casă. Făcea o turtă cât toată plita, fără aluat. Mi-a rupt un sfert din ea și mi s-a părut cea mai bună turtă din lume.
-Ei, dar să vă spun una comică! Își luase sicriu și o cruce din lemn și le purta cu ea unde se ducea. S-a măritat într-un sat mai la vale, și-a luat crucea și coșciugul acolo, dacă moare să nu bage străinii la cheltuială și să nu spună lumea că nu s-a măritat cu zestre. Apoi au izgonit-o acasă, iar ea l-a chemat pe R. cu căruța să-i aducă bunurile acasă. Pentru că n-a avut bani să-i plătească, R. a dus crucea și sicriul la el acasă și le-a pus în mijlocul curții. Băiatul acestuia s-a îngrozit când a văzut imaginea macabră și l-a plătit el pe taică-su să ducă bunurile unde trebuie...
-Să-i dea Dumnezeu sănătate, băiatului, a spus bătrâna! ce mă făceam eu fără cruce și fără coșciug?
Și-așa am muncit o viață, am șters bolnavii la fund, mi-am rupt spatele cu ei și i-am hrănit în gură, iar banii de la CEC s-au devalorizat. Abia mai cumpăr o plasă de mâncare cu ei. Ei, mamă, e greu să fii singură și bătrână! Toți mi-au mutat hotarele, mai am puțin și intru-n casa mea pe pământ străin. Mă mir că nu mi-au luat și locul de sub casă. Vrei să te înfiez, să-ți dau tot ce am și să ai grijă de mine? Cu înmormântarea nu cheltuiești așa mult, că am deja crucea și coșciugul...
Ecoul narațiunii se stinge ușor-ușor. Rămâne doar dilema: „Cum nu poate săracul să înțeleagă pe alt sărac? De ce nu-i unesc lipsurile și nevoile?” Crucea și coșciugul reprezenta totul pentru ea, dar nu a avut bani să plătească. Ce și-or fi reproșând acum pe lumea cealaltă unul altuia că și R a ajuns la parter după bătrână???