Să-mbătrânim frumos!

De bătrânețe nu scapă nimeni care este viu. Ea vine ușor, deși ai impresia că nu se va atinge de tine. Stând de vorbă cu persoanele în vârstă realizez că acestea sunt foarte îngăduitoare cu ele însele (asta și pentru că se văd zilnic în oglindă și trebuie să se accepte cu riduri, cu păr alb sau chelie când este cazul) și foarte neîndurătoare cu cei din jur. Au impresia că ele s-au conservat perfect, în timp ce peste toți cei din jur anii și-au lăsat amprente.
A îmbătrâni frumos nu se reduce la conservarea frumuseții exterioare, la „reparațiile capitale” menite să nu lase „să se prăbușească”, „să ajungă în mizerie” o ființă care a fost frumoasă. Pentru a deveni bătrâni frumoși pe deplin, este nevoie de o renovare completă a ființei.
Cum poate un bâtrân să fie pe deplin frumos?
1) Alungând cocleala, acreala din ființa sa. Nimeni nu este vinovat de durerile și de pierderile sale, ci, dimpotrivă, cei din jur doresc să-l ajute.
2) Fiind un om înțelept, oferind sfaturi doar dacă este solicitat, acceptând lumea așa cum este, fără să-i judece sau eticheteze pe cei tineri. Să-și amintească mereu propriile greșeli când este pe punctul de a deveni mare judecător.
3) Fiind recunoscător. Și un pahar cu apă oferit la timp face mult. Sunt bătrâni părăsiți de toți, abandonați, paralizați sau în azile. Dacă ai un copil aproape care-ți face cumpărăturile și se-ngrijește de medicamentele tale, fii mulțumit!
4) Să-și accepte limitele, fără să-și trasforme frustrările în descărcări nervoase care să-i atingă pe cei din jur.
5) Fiind generos cu cei din jur, oferind ceea ce nu mai are nevoie.
6) Trăind cu optimism, încântare și demnitate fiecare zi. Toți vom muri, este absurd să te plângi singur cât te afli încă în viață.
7) Să nu repete niciodată cu cei mai tineri din jur, greșeli care l-au rănit și l-au marcat profund.
Lista poate continua și ideal ar fi ca fiecare să adune comori adevărate în sufletul său pentru bătrânețe!