duminică, 5 februarie 2017

Experiența impusă

Nimeni nu are dreptul să-mi bage pe gât propria lui experiență. Fiecare om are nevoie de alegeri, de lecții de viață, de doza personală de înțelepciune pentru a supraviețui conform strategiei sale.
Să evoci experiența personală ca literă de lege înseamnă egoism combinat cu insolență.
Lăsați copii să capete experiență chiar și greșind! Tinerii să comită erori, dar să învețe din actele lor, nu le impuneți soluții expirate!
Este greșit să ceri copilului să acționeze legat la ochi, când el dorește să privească adevărul în față.
Am citit demult o povestire despre un părinte-despot, închistat în conservatorism, care îi dădea copilului să mănânce numai ouă fierte și îl punea să citească o carte până la epuizare, justificând absurditatea prin următoarele cuvinte: „Vei renunța la ouă fierte, când voi considera eu că te-ai săturat de ele! Nu vei mai citi cartea aceasta, când vei fi capabil să o reconstitui din memorie!”
Nu puteți trăi și acționa în locul copiilor dumneavoastră, de aceea nu-i îmbătrâniți înainte de vreme prin acțiunile și alegerile ce vă definesc vârsta până la urmă!
Întotdeauna mi-am dorit ca toți care vin după mine să trăiască mai bine, să nu suporte lipsurile materiale și spirituale cu care m-am confruntat eu. Dacă le-aș impune experiența mea, ar însemna să-i oblig să se-ntoarcă în trecut și nu este drept! Nu-i înțeleg sub nicio formă pe oamenii care pactizează cu călăul lor!!!
Nimeni nu vă disprețuiește înțelepciunea, vârsta, experiența, dar nu ni le serviți pe tavă că nu este corect!
 TRECUTUL ESTE MORT DUPĂ CUM SUNT MORȚI CEI CE TRĂIESC DIN AMINTIRI, IAR CLIȘEUL „PE VREMEA MEA...” ESTE SPECIFIC UNUI SUFLET CARE TRAGE SĂ MOARĂ!