Unii dintre ei căutau cearta cu lumânarea și am putut să le urmăresc detaliat zbuciumul sufletesc. De regulă, omul pus pe ceartă se simte frustrat interior, nu are încredere în propriile forțe sau, dimpotrivă, se situează la extreme crezând că universul se învârtește în jurul său. Să nu credeți că se simte mai fericit când se ceartă!
Într-o dispută se spun lucruri neplăcute, vorbe care rănesc și de-o parte și de alta...
Ceartă constructivă nu prea am văzut fiindcă lasă-n urmă ranchiună sau dușmănii care durează toată viața.
Am întâlnit însă oameni cu care nu te puteai certa. Fie că-ți spuneau deschis: „Ai chef de ceartă azi? Bine, află că eu nu am! Du-te la altcineva!” Alții procedau diplomat victimizându-se și așteptând ca locutorul să înceteze sau spuneau o glumă, îl făceau să râdă și totul se termina cu un zâmbet.
Oamenii care ocolesc cearta nu sunt slabi, sunt mult mai puternici decât credeți fiindcă nu se lasă manipulați de cuvinte, emoții negative sau atitudini.
După prima cearta va urma a doua, a treia și tot așa, dar dacă știi din start că nu te poți certa cu o anumită persoană, cu siguranță vei ocoli să-i adresezi cuvinte nepotrivite sau să ridici tonul la ea!
Pacea este cea mai eficientă platoșă care te apără de rănile adânci ale duelului verbal. Schimbul de cuvinte violente naște sentimentul de vinovăție, rușine, dar și răni spirituale care se vindecă greu.
Cearta este ca și o boală: mai bine să previi, decât să tratezi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu