O știre ne prezintă o crimă înfăptuită „din prea multă iubire”!!!Poți iubi așa de mult, încât să iei viața și să provoci așa de multă suferință??? Mai iubești când lovești cu pumnul, cu palma, cu cuțitul sau cu vorbele? Ce a contribuit la deformarea iubirii dintre oameni?
Mai ești îndrăgostit, când nu-i vorbești cu lunile fiindcă a uitat să-ți cumpere cadou de ziua ta sau de Valentin's Day? Poate că nu a avut timp sau bani și oricum sentimentele nu sunt de vânzare...
Cine își vinde iubirea își vinde sufletul.
Există două modele de iubire dezinteresată, absolută: iubirea lui Dumnezeu față de noi și iubirea părinților față de copii. Dacă partenerul ne iubește dezinteresat, pentru ceea ce suntem, așa cum suntem (perfectibili, dar nu perfecți) suntem norocoși!
Dacă ni se refuză iubirea când suntem înfrânți, bolnavi, triști înseamnă că nu suntem iubiți nici când ne merge bine. Cel care stă lângă noi când suntem fericiți, dar pleacă lăsându-ne de izbeliște în nefericirea noastră, se manifestă similar reflexului condițional al lui Pavlov.
Iubirea adevărată străpunge exteriorul ( înfățișare, cadouri, mașină, locuință de lux) ca să ajungă și să se instaleze în suflet. Părinții și-ar da viața pentru copiii lor și tot ceea ce adună în viață le lasă moștenire. Dumnezeu Și-a jertfit Unicul Fiu pentru noi, când a văzut că nu există altă cale de scăpare și ne ajută mereu, chiar și atunci când Îl vorbim de rău și nu-L ascultăm!
Iubirea adevărată este departe de pasiunea orbitoare, de fulgerul ce străpunge inima, de focul de paie care se stinge după consumare.
Ea nu este capabilă de răzbunare, oricât de mult ar durea trădarea sau nepăsarea celuilalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu