Să-ți faci datoria până la capăt față de cel drag! (articol tulburător)

Datoria față de cel drag o faci când acesta este în viață și îți poate aprecia eforturile, dar și după ce a închis ochii pentru totdeauna și îl conduci pe ultimul drum!
În același timp cu el, ți-ai smuls din piept inima, dar trebuie să-ți îndeplinești datoria, să îi asiguri servicii funerare fără cusur! În acele momente grele, îndoliate, i-ai da hainele tale cele mai frumoase numai să se-ntoarcă. Ți-ai scoate bijuteriile de pe mâini, banii din cont, să-l poți readuce la viață. Ai face viața ta jumate-jumate cu el, dacă s-ar putea, fiindcă la capăt de drum nu-l vei mai vedea niciodată; îl va înghiți pământul pentru totdeauna
Și ca o ironie funebră a soartei, supraviețuitorul alege casa de veci pentru trupul mult iubit. Cât sânge rece să ai, să știi că pleacă omul din locuința lui, pentru care a muncit o viață, iar tu să-l așezi între patru scânduri???
Este același trup pe care l-ai ținut în brațe, te-a legănat, l-ai iubit și te-a iubit. Este sufletul lângă care ai crescut și la rădăcina căruia te-ai adăpostit la vreme de furtună!!!
Copleșit de tristețe, mai poți să te gândești la toate?
S-a sfârșit. Durerea te amețește, dar nu te păcălește la infinit. În curând casa va fi goală ca o fâșie imensă de doliu ce va cuprinde și inima ta...
Nu-i așa că îți dorești ca omul drag care pleacă în lumea fără de dor să aibă tot ce este mai frumos?
Este tot ceea ce poți să faci pentru el în clipa despărțirii. Chiar dacă plecarea lui te-a supărat, despărțirea este scăldată-n lacrimi și-n cuvinte pe care nu ai apucat să i le spui. Regrete tardive, cereri de iertare, declarații pe care nu le-am făcut și cuvinte de mulțumire...

Oricât ți-ar fi de greu, apelează la pompe funebre!

 Lacrimi, atât de multe lacrimi! Râuri de lacrimi, încât nu mai știi pe unde mergi. Cu fiecare zi care trece este mai greu, fiindcă știi că trebuie să-i organizezi ceremonialul final: cununia cu universul.
Totul trebuie să fie perfect: cele mai frumoase flori pe mormânt, cel mai frumos sicriu, o cruce deosebită, o mașină care să nu afume oamenii veniți să-l petreacă.
Scrisul acela de pe cruce să nu fie strâmb, florile să fie proaspete fiindcă sunt ultimele pe care i le poți oferi.
Nu merită să te gândești la bani când îndeplinești o datorie postumă! Este condamnabil să alegi ce este mai ieftin când el se află-n mâinile tale, când cinstea lui depinde de hotărârile tale...