Iubirea adevărată merge în vârful picioarelor să nu-ți tulbure gândurile și somnul. Ea nu urlă, nu bate cu pumnul în masă și nu dă buzna, iar la nevoie așteaptă 1000 de ani să-i deschizi...
Dragostea are puterea să considere sufletul tău imperfect Rai, iar la nevoie taie buruienile, înlătură spinii, adună resturile de vegetație uscată, sapă și pregătește cele mai bune semințe pentru a culege roadele de care să vă bucurați împreună.
Dincolo de interese materiale și vanitate, ea reprezintă fuziunea sufletelor, fără ca acestea să se anuleze, ci neapărat să se completeze și susțină reciproc!
Cine caută vinovat și obligă nu iubește cu adevărat.
Iubirea adevărată se contabilizează în sacrificii și generozitate, în purtare de grijă, nu în subjugarea celuilalt.
Dragostea autentică știe să aprecieze bunătatea și o plasează înaintea frumuseții exterioare sau a avantajelor materiale.
O relație construită pe orgoliu este sortită eșecului: „Pe când eu căutam să ascund oarecum dragostea noastră, ea ținea s-o
afișeze cu ostentație, cu mândrie; încât, deși nu-mi plăcea, începusem
totuși să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru
mine, fiindcă eram atât de patimaș iubit de una dintre cele mai
frumoase studente, și cred că acest orgoliu a constituit baza viitoarei
mele iubiri.”(sursa citatului aici )
Din vanitate, femeia acceptă să devină sacul de box al bărbatului care arată bine sau „proprietatea” celui care dispune de suficiente resurse financiare ca să o cumpere...
Din orgoliu masculin, bărbații acceptă să trăiască în case cu vipere...
IUBIREA ADEVĂRATĂ LINIȘTEȘTE; VINDECĂ; ÎMPLINEȘTE; NU RĂNEȘTE ȘI NU DEMOLEAZĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu